PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Contextele umbrei

Efectul Caligari, de Dora Pavel, Editura POLIROM

   Fiecare căutare ne propune intuirea, apropierea și mai departe atingerea umbrei, a acestei prelungiri tăcute a ființei care ne însoțește și ne continuă împreună cu liniștea care îi așază contururile în stările îngăduite de lumină și de cutremurările adăugate de oricare mișcare, de gesturile care însoțesc și descriu minuțios amplificatele imagini surprinse și expuse în cât mai multe dintre aceste (de)scrise contexte. În continuare apar și se se lasă expuse cuvintele, cuvintele care (se) adaugă și spun despre întregul context, despre construcția care le adăpostește de acum în poveștile devenite firești ale dezvăluirii lumii și ale umbrelor ei.

   Dora Pavel își însoțește poveștile din Efectul Caligari cu toate aceste desfășurări și parcurge împreună cu ele fiecare stare care scrie și descrie contextele umbrei în care este așezată și din care mai departe (ne) spune folosind un timbru intens despre mișcările, trăirile și însoțirile firilor care le fac cunoscute de-a lungul acestei călătorii și ale apropierilor îngăduite de ele. Suntem puși în vecinătăți intime împreună cu momente și stări ale lor de toate aceste excursii prin interioarele în care sunt (re)găsite (și) ecourile necesare cuvintelor în expunerea și transmiterea lor. Citim o discretă scoatere din anonimat ale gândurilor și ale simțurilor care fac posibil să se vadă toate spațiile și încăperile propice explicării acestor contexte odată cu mișcările îngăduite de (pen)umbrele lor însemnate și aranjate în (dio)ramele alcătuite firesc de poveste.

O asemenea detaliere fiziologică te poate arunca subit într-un adevăr pe care l-ai căutat de-o viață și pe care doar acum ți-l poți accesa. Riscant pentru echilibrul tău nervos. Se putea să nu ți se reveleze niciodată.

Ar fi fost de dorit?

   Viața și sfârșiturile ei se (re)găsesc și își fac cunoscute gândurile și mișcările folosind cât mai multe dintre semnele și gesturile tăcute ale confesiunii, ale zbaterii mute care se lasă scrisă între lumi și în acele zone ale lor în care lumina pătrunde încet rămânând ca fond și decor pentru toată această preumblare a cuvintelor care fac vizibile aici adunările și scăderile vieții împreună cu acele senzații și sentimente care le adaugă firesc de aici mai departe paginilor deschise de acum ale ei. Dora Pavel deschide uși care duc spre încăperi neștiute, necunoscute care de obicei refuză lumina și desfășurările ei în mișcătoarele umbre, umbrele care pot deruta, amesteca sau blura interioarele bine păzite ale oricărei firi.

Continuarea visului. Mai târziu, dezmeticit din leșinul pilulelor, și-a proptit degetele de barele patului, le-a răsucit și mai tare, cu ură pentru neputință, le-a înjurat, a încercat să și le rupă, le-a pocnit oasele, le-a fisurat. La ce-ți mai trebuie degete când nu-ți mai servesc la nimic? De unde doar durerea acestor bucăți minore din trup, în timp ce pe el, pe mecanismul viu care însemna el, nu-l durea nimic?

   Totul este rămâne vizibil fiindcă este scris și pentru că în aceste cuvinte sunt recunoscute intensitățile simțurilor amorțite, anihilate sau doar înmuiate de acceptarea și așezarea definitivă în corp a durerii, a permanenței ei care în Efectul Caligari își face cunoscute semnele prin fiecare dintre cotloanele întâlnite ale vieților care încearcă să le descrie și să le așeze firesc în contextele umbrei, în zona de (ne)firesc, de întuneric unde se induce calmarea, liniștirea și înțelegerea tăcerilor din alcătuirile ei.

A, scrii? Ai și scris? l-am întrebat.

Confirmă. Cu precizarea că încă se mai poate controla foarte bine, dacă și când dorește.

Scrisul e cel mai tămăduitor mod de-a trăi, îmi spune.

Cel mai periculos…

   Adunate aici și lăsate împreună rămân să se spună poveștile pe care Dora Pavel le-a expus în Efectul Caligari, la un loc cu propunerile limpezi de înțelegere, de descâlcire și de așezare a lor în acel firesc al poveștii care le poate face accesibile lecturii și empatiilor care o însoțesc și îngăduie toate aceste apropieri necesare, toate aceste mereu noi alcătuiri care se lasă construite și dezvăluite cu fiecare etaj al poveștii parcurs, înțeles, dezvăluit și smuls profunzimii ce îi încuraja ascunderea în tăcerile anihilatoare.

   În Efectul Caligari suntem conectați de Dora Pavel la momentul, la …Clipa în care îți intră ceva în cap…, clipă care e decisivă… iar … Acel lucru te poate urmări o viață întreagă… așa cum o fac stările pe care personajele cărții le transmit și le lasă în vecinătățile celui care se apropie, care citește și înțelege. Sunt expuse și explicate contextele umbrei în care corpul poveștii se lasă desfășurat și privit în cât mai multe secvențe (cu)prinse de segmentele luminii care le înconjoară și le arată mișcările, traseele și întoarcerile spre interioarele lor.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…