PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Conexiuni

O rochiță galbenă, ca o lămâie bine coaptă, de Horia Corcheș, Editura POLIROM

   Cuvintele fac sau refac conexiunile necesare între viață și lume, între lume și poveștile ei, între lume și vis iar mai departe tot ele construiesc și asigură necesarele praguri care fac cunoscută și vizibilă fiecare trecere dintr-o zonă în alta, dintr-un teritoriu în altul care le cuprinde, care le păstrează și le transmite odată cu poveștile care le însoțesc, povești ale căror cuvinte le înfășoară în așa fel în înțelesurile lor încât să le fie cât mai protejate intimitățile și zonele fragile care țin toate aceste desfășurări în atenția celor care se apropie, care (le) văd și care (le) citesc.

   Horia Corcheș ne face cunoscute și ne apropie de inducerile acestor conexiuni în O rochiță galbenă, ca o lămâie bine coaptă cu delicatețe, cu acea delicatețe care le (sur)prinde foarte bine mișcările împreună cu toate gesturile care le întregesc și le pun în lumina ce le propune vederii, mai departe privirii și ascultării sunetelor care le însoțesc, ale completărilor aduse de ele cu ele în această desfășurare diversificată și împlinită de fiecare dintre aceste adăugări (ne)firești întreținute de povestirile cărții, de poveștile care își păstrează și își multiplică stările și cuvintele în această delicată țesătură.

Așa se rupsese totul în două atunci, iar cele câteva luni care trecuseră nu mai sunt acum decât o fâșie insesizabilă, o secvență îngustă în care încap o căciulă din blană de iepure, o carte subțirică a lui Dinescu, un revelion fabulos, primul fără voi, în apartamentul Augustinei, cu C. C. Catch la televizor, și, mai ales, un fel de euforie, o amețeală ușoară, ca după două pahare cu vin alb, băute pe nemâncate, vara la terasă…

   Horia Corcheș își vede poveștile și le propune privirilor noastre cu tot cu atitudinea lor slim fit, cu acest tonus bun al citirii lor însoțiți de un firesc plăcut al pătrunderii și al rămânerii în aceste mici universuri desfăcute de fiecare poveste și lăsate să își desfășoare cinematografic imaginile, mișcările din cuprinderile lor însoțite de culorile vii și atrăgătoare îngăduite de fiecare apropiere de textul care le extinde cu fiecare lectură teritoriile pe care își pot așeza fiecare element vizibil și necesar din decor, din decorul ce le asigură adâncimile necesare păstrării și multiplicării imaginilor, sunetelor și ecourilor lor.

Întoarce capul spre ea și o privește lung, simte cum secundele se scurg pe șoseaua întinsă, fără niciun pericol, accelerează puțin, doar puțin, privește prin ochii ei dincolo, spre câmpie, spre fâșiile lungi de floarea-soarelui de pe deal, spre dreptunghiurile verzi de porumb, apoi întoarce iar capul spre șosea…

   Mișcarea, suplețea ei, visul, romantismul lui împreună cu stările, inducerile și cu conexiunile din trăirile lor însoțesc și încurajează continuu apropierile nelipsite ale lecturii, touch-urile în urma cărora pot să rămână acele (în)semne pe corpul poveștii parcurse, peste fiecare fragment de piele ce i-a simțit trecerea și care mai departe îi păstrează zgârietura ca semn. Toate aceste gesturi (cu)prinse în insinuările, adăugările și inervările mereu amplificate și făcute să se simtă de fiecare dintre aceste conexiuni sunt întâlnite și adăugate odată cu lectura, împreună cu apropierea de poveștile din cuprinsul cărții O rochiță galbenă, ca o lămâie bine coaptă a lui Horia Corcheș, iar mai departe oricare dintre mișcările lor desprinse și rămase în corpul care le-a primit și le va păstra se vor adăuga firesc oricărei noi creșteri și recunoașteri a lor din viețile parcurse, văzute, simțite și trăite în timpul lecturii, de-a lungul parcurgerii și în timpul adăugării textului lor.

 Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…