adorabilii etrusci, de bogdan-alexandru stănescu, Editura CHARMIDES
Poezia memorează și păstrează imagini și amintirile lor pentru mult timp și în stări aproape perfecte, și doar rareori sunt influențate de amestecul cu cele ale cititorului, ale celui care se apropie de ajuns pentru a interacționa cu cuvintele care le spun și care le fac cunoscute, care le mută în aceste mereu noi alcătuiri și mereu repetabile ecouri care le rostogolesc, și care le asigură astfel desăvârșirea transmiterii, a găzduirii în cât mai multe încăperi și cotloane ale minții care reușesc să le mențină pe coridoarele și între pereții lor pentru a-și conserva astfel prospețimea și noutatea, pentru a-și păstra viu strigătul ce stă mereu să se audă, să se impună ca decor sonor al tuturor acestor moduri și feluri de spunere întreținute și menținute de poezie și de puterea sunetelor ei.
Bogdan-Alexandru Stănescu își completează continuu clasorul personal cu imaginile care pot să țină în ele o poveste, o amintire a ei, anumite muzici și faze care au putut să încapă în acest corp și sub pielea lui primitoare. Sunt expuse mai apoi în cuvinte care își trimit cititorul în fiecare dintre stările pe care autorul le vrea de acum cunoscute, în fiecare dintre straturile în care și-a așezat feliile de viață ce trebuie să își aducă astfel nuanțele mișcătoare și schimbătoare în lumina de zi, în lumina de noapte, în fiecare alcătuire propusă și cunoscută de vreme, de vremuri, de timp și de momentele lor închise și spuse în aceste cuvinte.
sunt momente de grație care rămân ștanțate în scoarța
sacră a memoriei, clipe care-ți străpung nihilismul, rațiunea,
materialismul feroce, barbar
a, nu-i așa?, amintirea unui pescăruș gigantic care-ți zboară
razant peste cap
Ce nu mai încape în corp, în încăperile calde ale lui, se mută firesc, ordonat și delicat, cu grație în toate luminile disponibile ale poeziei, ale noilor corpuri pe care ea le crește și le alimentează firesc cu proaspetele noi stări, cu tăvălugul necesar de trăiri ce își arată efectiv ce se poate vedea dincolo de transparențele care lasă pătrunderea acestor priviri în interiorul disponibilizat, în fiecare crevasă deschisă pentru a fi văzute, descoperite și culese aceste efecte, necesarele și obligatoriile lor transe.
Simplă înregistrare a evoluției
stereotipe. Diminețile dezintegrate
uniforme, apoi piciorul gol ieșit de sub plapumă
clișeele îngrămădite în conștiința care pipăia
aspectele dure, colțul măsuței cu intarsii de fildeș, pe ea
și-a lăsat de cu seara două pachete de țigări
un pahar pe fundul căruia noaptea a ștanțat un cerc roșu.
O ploaie interminabilă și deloc melancolică – alungă toate
referințele cu mâna…
Un cursor discret ne indică anumite repere și imaginile lor care sunt sau care ar putea fi punțile de legătură între stările și amintirile lor așezate și ordonate în acest clasor care memorează și păstrează în straturile (ne)firești ale realității aceste momente ale vieții, ale vieților care s-au fragmentat pentru a face posibilă această nouă așezare, aceste noi corpuri care cresc și își povestesc siluetele impunând vizibilitatea necesară citirii lor, și mai departe păstrării impresiilor despre ele cât mai mult în proximitatea celui care le caută și înțelege aceste urme, care le urmează și păstrează astfel bucuria parcurgerii și asumării fiecărei imagini și a fiecărei povești pe care Bogdan-Alexandru Stănescu le-a desfășurat în acest opis poetic, în această alcătuire a itinerarului urmat de fiecare dintre viețile și de simțurile pe care nu mai poate să le separe de ele sau să le uite. Suntem (cu)prinși de și în brațele acestui corp, suntem alăturați și puși în starea de așezare pentru a contempla, pentru a privi și pentru a citi tot acest desfășurător și toate legendele care explică notele care trebuie să se facă auzite odată cu muzica alcătuită de alăturarea lor.
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
