PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Căutarea intermitentă

Poeme din buzunarul de la piept, de Sebastian Drăgan, Editura Cetatea De Scaun

Poezia impune mereu căutări, alte și mereu noi sensibilități iar autorul ei, cel care îi trăiește și îi spune tensiunile încearcă să individualizeze și să explice modul lui de a o face, de a o expune în acele stări și în acele cuvinte, cuvinte cărora nu încetează să le admire firescul, iar normalitatea în care trăia dar pe care o cunoaște de acum mai departe în fiecare dintre aceste căutări și transe ale lor se va așeza mai de acum definitiv în fiecare cuvânt care va spune despre viața lui. Toată această căutare intermitentă se face simțită și se impune ca stare de fapt, toată această zbatere va impune oboseala și căderile ei, dar va rămâne poezia și toate cuvintele ei care vor vorbi neîncetat despre această poveste.

 

Sebastian Drăgan nu doar scrie, ci și trăiește în viața începută și închipuită de poezie, se așază treptat în stările ei și nu merge mai departe, se lasă cuprins sau pus în aceste sedimente îngăduite de ele. Este un trăitor și un presimțitor al tuturor formelor și stărilor intimității impuse de poezie și de căutările ei. Își continuă întotdeauna căutările, se lasă împins în fiecare dintre încăperile care îi pot primi, adăposti și păstra fiecare dintre aceste intimități.

… Visul meu e să te aprinzi

în fiecare secundă a serii,

ca o snagă fierbinte

Și să rătăcești prin venele-mi

șubrede

Dulce, sărată, atât de vie

și niciodată cuminte

Da, poți să mi te strecori printre

Cusăturile inimii peticite

Ca o lungă îngenunchere de suflet

înaintea iubirii orbite…

Independente, poemele umblă și nu se rătăcesc, se lasă plimbate prin toate traseele induse de transe, de lumile care le îngăduie preumblările și rătăcirile toate. Se caută, își încearcă și își desăvârșesc așezările și împreunările care le aduc și le adăpostesc împreună în buzunarul de la piept îngăduit de această înaltă și desăvârșită cusătură, această croială ce cuprinde în desenul ei firescul veștmânt ce poate să acopere și să descopere totodată tot ce s-a putut aduna și arăta în aceste trăiri, în aceste fapte spuse în poemele căutării absolute și în stările intermitenței ce îngăduie deseori odihna, respirarea și recunoașterea fiecărei arome.

Mai întâi lucirea din ochi

și cuvintele sclipitoare, nerostite,

Abia apoi îmbrățișarea nesfârșită

Ca valurile eternei mări

Mai întâi tu, câteodată eu

Ne căutam cu încăpățânare

Între un singur gând

Și fără nicio zbatere ne regăseam

Neschimbați în iubire…

O coborâre în stările vieții, o căutare care se poate urmări pas cu pas în Poeme din buzunarul de la piept, în această carte a lui Sebastian Drăgan din care nu se iese, ci în care se intră cu aerul cald, calm, încet și discret al mirării, al descoperirii unui spațiu atât de aproape, atât de intim, dar atât de extins și de primitor pentru fiecare sentiment și pentru fiecare amplificare a lui care știe că poate să încapă aici. O căutare intermitentă, aceea ale cărei stări se lasă văzute pe fiecare dintre suprafețele șlefuite de poet făcute să primească și să reflecte atâtea raze câte pot împlini și alcătui buchetul strălucitor de raze ce se revarsă din fiecare cuvânt care s-a așezat și care a desăvârșit fiecare poem.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…