PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Camuflaj

Cartea Războiului, de Bogdan O. Popescu, însoțită de 12 desene de Mihai Zgondoiu, Editura Vellant

   Poeții ne propun istorii mereu îmbrăcate în ținuta de camuflaj a cuvintelor, în aceea a textului care niciodată nu se lasă dezvăluit până la capăt până nu este citit, ascultat și mai departe atașat celui care se apropie și se lasă prins în fiecare dintre stările (re)cunoscute aici. Cuvintele poeziei astfel echipate se propun mai departe înțelesurilor și desfășurărilor lor în mișcările și gesturile care de acum le așază în corpuri, în cele care se propun acestor compuneri, descompuneri și amplificări cărora li se adaugă ecourile purtătoare de distincții, de fiecare gest care le poate personaliza și face cunoscute împreună sau separat. Gestul artistic care se alătură, care completează și însoțește aceste atitudini desăvârșește și întregește tot acest discurs, face în așa fel încât să se vadă detaliile mișcării permanente de pe acest front, din culisele acestor niciodată epuizate sau duse până la capăt bătălii.

 

   Poetul Bogdan O. Popescu și artistul Mihai Zgondoiu ne familiarizează cu toate acestea în Cartea Războiului și mai departe ne ghidează pașii în acest teritoriu camuflat, separat de zgomotele și de bruiajele din stările obișnuite ale lumii, din acelea care ar putea propune străpungeri prin care ar fi alterat și stricat peisajul delicat pe care l-au conceput și propus conservării în imagini, în cuvinte și în fiecare dintre felurile lor de a se face cunoscute și de a se apropia de cititor, de privitor.

era lumină pe vale, ce să mai, se vedeau și morții așteptând în picioare

și dorințele mele îngenuncheate

și gărgărițele golind fructele de suc cu trompițele lor subțiri

nu mai văzusem așa bine de o sută de ani

degetul, pe trăgaci, era sigur, relaxat, desenat cu diamante pe tăblița udă cu nisip a 

secundei

a nopții de cărbune, a stării de așteptare fără de sfârșit a morții

care stătea să declanșeze avalanșa

   Fiecare pas așezat în acest univers camuflat poetic și artistic își lasă urma vizibilă și dispusă să se păstreze ca semn definitiv, ca unul de neînlăturat și de neocolit de fiecare dintre cei care îl vor ajunge și care îi vor simți atingerile, mișcările și tot ce va mai putea să încapă de-a lungul povestirii, a spunerii acestor trasee și ale inițierilor încăpute în (ne)fireștile lor întâmplări.

mă rog pentru un fulger, o lucire de lună, o brichetă, un chibrit

un amnar, e întuneric

în întuneric se văd doar unghiile albe

frecând fețe aspre

oameni morți cu barba crescută cât să zgârie

și carne tăiată

burți, membre, gâturi

 

un licurici se așază, cu jumătate de corp

șchiopătând

pe pleoapa mea dreaptă

   Tot ce se poate vedea se lasă arătat în cuvinte și în continuare spus în severitatea, în asprimea tăblițelor desenate și expuse în corpul textului care le prinde în țesătura țesuturilor lui,iar în continuare se lasă cuprinse cu ajutorul suturii care întregește și ascunde orice posibilă desfacere sau rupere, sau destrămare a teritoriului desemnat ca domeniu al luptei ce se desfășoară necontenit în toate stările care le pot recunoaște și adopta strategiile și amplificările lor. Camuflajul își continuă misiunea și păstrează tot ce se poate în spatele perdelei protectoare pe care o așază între combatanți și cititorii lor.

noi nu mai putem fi câini fiindcă suntem deja cuvinte

noi nu mai putem fi cimitire fiindcă suntem deja cuvinte

noi nu mai putem fi otrăvuri fiindcă suntem deja cuvinte.

 

acele cuvinte cu vise amestecate la schimbarea orei

acele cuvinte cu veste de ceață așezate pe graniță

acele cuvinte înșelătoare cu care sperăm să vină o iarnă cuminte.

   Tranșeele sunt pliurile deschise în care Cartea Războiului își păstrează imaginile și textul care pot fi găsite în alcătuirile acestui camuflaj desăvârșit continuu de poezie și de întrupările ei în fiecare linie a desenului care o propune expunerii, care o transmite mai departe, cât mai în spatele frontului, cât mai mult înspre zonele în care se poate desfășura în lumina care de acum o poate cuprinde și așeza în strălucirile necesare ale mișcărilor nenumăratelor corpuri care se încolonează și mărșăluiesc în aceste niciodată uitate faceri, adăugări, creșteri și întrupări ale ei.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…