PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Caleidoscop

9 din 10 să plouă,de Adrian Bodnaru, Editura Cartea Românească

   Imaginile despre lume scrise, altfel văzute decât sunt alcătuite este un gest poetic, este un fel de mesaj actualizat și menținut cât se poate de mult în poemele ce caută apropierile și înțelegerile realității care le propagă împreună cu ale irealității care le conservă și le păstrează pentru cât mai multe asemenea lecturi ale lor. Aceste poeme se transformă, se mută firesc în semnul tactil al citirii, al lecturii lor iar Adrian Bodnaru este poetul mereu atent ca toate aceste (ne)firești acțiuni ale poeziei să se materializeze așa, în aceste (a)numite senzații și transformări ale lor.

   Aceste mișcări sunt expuse și puse să se deruleze în imagini scrise despre lume (cu)prinse de poet în 9 din 10 să plouă, în acest caleidoscop care înlesnește prin mișcări (ne)controlate lectura fiecărei imagini, a fiecărui fragment sau cadru al ei multiplicat de cuvintele pe care poezia lui Adrian Bodnaru ni le oferă întotdeauna refresh-uite și reîncărcate cu necesarele adăugări, înțelesuri și rostiri prin care se fac (și) auzite.

Vezi, îmi face îna-

poi mâine cu mâna

după ce-n ascuns,

așteptam răspuns

și, să fiu saluturi,

m-apăram de fluturi!

   Stările și imaginile lumii se așază și se lasă văzute și (de)scrise firesc în acest caleidoscop (textualizat) pe ni l-a pus la îndemână Adrian Bodnaru în 9 din 10 să plouă, în (con)textele construite de poemele lui pentru ca ce se vede să se înțeleagă integral și corect în aceste expresii și extensii ale imaginației și ale melancoliilor îngăduite de viziunile și de visările sale continuu amplificate. Traversăm firesc aceste faceri mereu noi ale imaginilor lăsate la vedere ale lumii și parcurgem traseele indicate de autorul lor cu simțurile disponibilizate special pentru a le descoperi și pentru a putea susține asumările și adăugările lor.

Binecuvântate, în locurile

acestea, sunt blocurile:

ele, când sun la ușa ta, cu miile

își numără sunând soneriile,

de parc-ar fi tiruri ce-nfruntă

în drumul județean o nuntă,

iar când din ușa mea, ca dintr-un demn

de-a fi pe veci de ușă lemn,

aprind luminile, cu o înmormântare

parcă, încrucișându-se, ar fi autocare.

   Adrian Bodnaru ne obosește punând în acest mereu încărcat cu imagini caleidoscop frânturi și fragmente care ne impun alcătuirea întregului ce trebuie citit și mai departe înțeles, lăsându-ne spații pentru ca fiecare dintre aceste relics-uri adăugate să se adauge finalului (ne)prevăzut în care se lasă așezate, expuse și parcurse toate. Toată această plimbare narativă este susținută de posibilitățile poeziei lui de a se extinde nelimitat, posibilități pe care autorul ei le scoate de fiecare dată la vedere și le aduce în spațiile și în stările propice lecturii și amplificărilor ei.

Blocurile de noapte mă fac să mai sper

că, precum în penthouse, așa și la parter-

și de ce nu le-aș crede – nu sunt ele oare,

noi și sumar mobilate, blocuri ușoare

cărora le poți spune când A și când H

de câte ori întârzii, poate, în oraș?

   Suntem păstrați și adăugați de poezia lui Adrian Bodnaru acestui caleidoscop încărcat cu și de imagini încăpute și desfășurate, enumerate aici, caleidoscop ale cărui imagini se mișcă în spațiul luminos administrat de eclerajul subtil care susține suprafețele șlefuite ale poemelor scrise așa mod încât cuvintele lor să descrie cât mai exact posibilitățile lecturilor care se lasă traduse, expuse și citite în 9 din 10 să plouă, în acest spațiu poetic în care:

Visele înapoi

au viețile de-apoi -…,

spațiu onirizat de Adrian Bodnaru intenționat pentru ca poezia lui să atingă și să alunge orice posibile limite și limitări ale lumilor lor pe care le impune uneori lectura și/sau vecinătățile ei. Suntem (cu)prinși de poezia din 9 din 10 să plouă de Adrian Bodnaru și împinși de atingerile ei să devenim interpreți în aceste încăperi exquisite, încăperi în care imaginile acestui caleidoscop se desfășoară pentru a le putea interpreta în acordurile acestui karaoke neobosit și pentru ca eventuale neînțelegeri să nu se poată așeza și rămâne mai departe în imaginile și în cuvintele prinse, adăugate, încăpute și (de)scrise aici.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…