PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Călăuza

Brâncuși, de Pavel Șușară, Monitorul Oficial, Editură și Tipografie, 2020

Există de multe ori în apropierea ta acea persoană care te ajută să te apropii și să vezi, iar ea rămâne mai departe în rolul de călăuză, prelungind călătoria pe care ai început-o până la cele mai puțin cunoscute profunzimi, eliminând cu ușurință orice fel de graniță sau obstacol din calea înțelegerii tale. Procesul acesta de așezare treptată și meticuloasă a celui care trebuie să se apropie și să înțeleagă în locul în care trebuie cu adevărat să vadă, presupune cunoașterea teritoriului care trebuie înțeles în cele mai mici amănunte și transformarea lui într-un loc bun pentru văzut, pentru cunoaștere și pentru înțelegere. Rolul de călăuză pe care reușesc unii autori să și-l asume și prin care să își ducă misiunea până la capătul ei este unul privilegiat, este acela care asigură permanenta neliniște pe care le-o dă această dificilă acceptare.

Pavel Șușară a avut întotdeauna disponibilitatea obiectivă de a face ușor cunoscute anumite emoții și reprezentări ale artiștilor, ale manifestărilor și trăirilor lor, ale artei. A avut întotdeauna curajul de a se apropia foarte mult de subiectele sale și a îndrăznit să ridice bariere și să lase cale deschisă căutării, interpretării și înțelegerii pentru cei care i-au urmat discursul și pașii care l-au construit. Nu cred că se poate rămâne, citind ce a scris Pavel Șușară, rămâne indiferent sau distant față de subiectul (de)scris, față de gestul artistic explicat și expus și față de natura tuturor faptelor care au făcut posibile acele manifestări, manifestări pe care le-a arătat și le-a făcut accesibile printr-un discurs elegant și așezat în tipare ale siguranței teoretice. Pavel Șușară a știut întotdeauna să creeze și să spună povestea subiectelor sale, a știut tot timpul să construiască de jur-împrejurul artiștilor povestiți de el un fel de curte a miracolelor bune, una în care se poate cu ușurință găsi ceea ce te ajută să te descurci cu ușurință în procesul de înțelegere a celor ce tocmai ai vrut să le înțelegi din ceea ce un artist și motivele expunerii sale au lăsat să se vadă.

Brâncuși, de Pavel Șușară este expunerea, este descrierea acestui efort, al efortului pe care l-a făcut autorul pentru a înțelege și pentru a aduce acest proces la îndemâna noastră, este modul prin care ne face cunoscută această poveste a contemplării și a traversării unor momente statice care este sculptura și modurile ei de manifestare, este povestea parcurgerii acelor momente în care această stare artistică își face loc în viața celui care, pas cu pas, face în așa fel încât să o pună în operă. Citind textul cărții vezi și, totodată, simți formele sub care se instalează în viața artistului transformările și toate trecerile spre acele stări care vin și îi completează căile spre împlinirea și înțelegerea artistică.

Se naște astfel un fenomen a cărui continuitate nu a mai fost niciodată întreruptă de atunci…

Brâncuși este cartea în care este arătat în întregime și descris în amănunt acest efort, efortul pe care l-a făcut pe artist să devină și efortul pe care l-a făcut Pavel Șușară pentru a ne arăta această devenire, lăsându-ne să vedem cu claritate și cu eleganță frumusețea impetuoasă pe care o lasă să se vadă Constantin Brâncuși, toate aceste elemente ajutând la construirea și la conducerea unui dans copleșitor, a unor imagini romantice care marchează, care încadrează și erup făcând vizibilă siguranța pașilor și a mișcărilor care îi completează, care i-au condus și care i-au impulsionat mersul mai departe, drumul spre miezul lumii pe care o avea de arătat, drumul prin care ne demonstrează că lumea, de acum, începe de aici, din acest pliu al istoriei din care a apărut el, lume pe care Pavel Șușară o așază și o fixează cu siguranță într-un fel de chihlimbar, într-unul care lasă să se vadă totul clar în lumina care vine din propriul lui interior.

… adevăratul vehicul al luminii brâncușiene este forma sever amplificată și, mai ales, reducerea ei la ovoid, la agregarea primordială a viului, la sămânța fertilă și axiomatică.

Pavel Șușară și-a luat, ca de obicei, în serios rolul de călăuză, de arătător și de  conducător pe teritoriul artei și al artistului Constantin Brâncuși, reușind să arate așezarea pașilor pe care artistul i-a făcut pentru desăvârșirea și pentru împlinirea operei lui, făcând în așa fel ca urma lor să rămână vizibilă pentru totdeauna și, de asemenea, să ne facă vizibile mișcările bine ordonate pe care opera lui Constantin Brâncuși le-a lăsat definitiv în aerul de care s-au înconjurat și care le-a întregit forma în care urmau să fie așezate.  

Brâncuși, de Pavel Șușară este cartea în care își face loc cu ușurință lumina, toată lumina care a încăput în opera vizionarului artist, toată acea lumină în care fiecare amintire și fiecare gest artistic al lui se pot așeza și pot fi instantaneu recunoscute. Călăuză și descoperitor, Pavel Șușară lasă aici un nou drum deschis, un nou reper ce poate ajuta la așezarea unei opere și a unei vieți în vecinătatea oricărei interpretări care rămâne deschisă spre înțelegere și apropiere.

P.S.: Ilustrațiile care însoțesc parcursul exegetic sunt așezări firești ale luminii, ale luminii care trebuia să facă vizibil registrul nefiresc al lumii. Sunt gesturile prin care autoarea, Dalina Bădescu, a descris, și a ajutat să se lase văzută, toată această infuzie care acaparează și impune un sentiment, acel sentiment care trăiește și rămâne viu doar în apropierea unei opere care trăiește într-un spațiu viu și luminos.  

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…