PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Călătoria în timp

Vremea tatălui, de Petre Barbu, Editura Polirom

   Istoria ne propune imagini fixate clar în cuvinte și în date, imagini ale lumii salvate astfel și propuse mai departe ca martore ale întâmplărilor care le-au favorizat și încurajat rămânerea, păstrarea și folosirea lor ca repere, pentru ca poveștile următoare să poată să meargă mai departe și să amplifice așa de fiecare dată corpul acesta în care și-a așezat lumea tot ce a putut să trăiască, să așeze în viață sau să simtă creând astfel un fel de corp care nu obosește să crească și să acopere cu mișcările lui fiecare pas al lumii care urmează, care tot vine și se așterne în tiparele vremurilor care îl (con)țin și care îl vor păstra așa cât mai mult timp, în cât mai multe stări și povești alcătuite și îngăduite de fiecare dintre timpuri.

 

   Petre Barbu identifică tot ce se poate spune și așeza în această țesătură a timpului și a timpurilor, țesătură în care se poate construi și completa oricare gest îngăduit de această călătorie prin structurile și nodurile lui, prin fiecare strat în care se pot identifica repere și căi bune de urmat pentru a putea să identificăm necesarele înțelegeri și poveștile lor, normele lumii care le pune astfel la dispoziția noastră și totodată personajele care le pun în fiecare rost și desfășurare a lui din mișcările vieții. Suntem mutați în starea permanent de martori, de ascultători și de privitori ai fiecărui gest care se desfășoară în lumea descoperită și povestită de el.

Atenție la ce mișcă în spatele tău! Focusează-te! Analizează fiecare gest, cuvânt, pauză, grimasă și respirație. Nimic să nu-ți scape(…). Povestea ascunde un secret. Descoperă secretul poveștii. Nu zâmbi, nu te încrunta, nu da din cap, nu întoarce privirea. Ascunde-ți mâinile dacă îți tremură. Șterge-ți ochii cu un șervețel dacă ți se zbate pleoapa…

   Fiecare pas al tranziției în care este prinsă istoria și locuitorii ei se transformă într-un rit de trecere, într-o inițiere în fiecare taină în care au putut să încapă etapele și trăirile ei. Poveștile de succes și cele dramatice se ating și își continuă împreună desfășurarea în cuvintele care le cuprind și care le transformă firesc în fragmentele care mai departe vor desăvârși memoria ce le va păstra și care le va transforma în bucățile necesare oricărui puzzle în care se vor întregi și în care se vor putea (re)cunoaște momentele călătoriei din fiecare alcătuire ce s-a adăugat acestui timp, acestor timpuri și destrămări și împliniri ale lor.

Tăcerea este greu de suportat, atât pentru un șomer care își caută de muncă și i se trântesc ușile în nas ori nu i se răspunde la CV-urile trimise, cât și pentru un  constructor, un creator, un lider frustrat pentru că opera sa nu este băgată în seamă. Tăcerea lumii poate să-i împingă pe cei slabi de înger la sinucidere, au fost destule exemple în istorie…

   În continuarea și în completarea stărilor reci ale lumii parcurse de poveste suntem strânși, adunați în acelea calde ale gândurilor în care toate se transformă, în care fiecare strat al poveștii se așază într-o claritate strălucitoare, într-un buchet de imagini care (se) plăsmuiesc odată cu cuvintele care le spun și care le desfășoară pe pânza desenată, colorată și umplută mai departe de autor și de personajele lui. Aici, în aceste alcătuiri se pot citi și mai departe vedea culisele poveștilor, se pot auzi bătăile inimii celor care trăiesc în aceste lumi incomplete dar dispusă să se alcătuiască sub influența și îndrumarea gândurilor lor. De aici ne putem pierde la rândul nostru în adâncimile acestei călătorii, în fiecare dintre poveștile ei aduse și deslușite de timp și de timpurile care le-a păstrat și le-a îngăduit.

Ușa se deschide și rămân încremenit cu urechea în aer…

   Fiecare cuvânt din Vremea tatălui  se aude și alcătuiește drumul spre deschiderile posibile, spre evadarea din ce în ce mai vizibilă și de scăparea astfel în călătoria pe care o prefațează și în ale cărei desfășurări în fiecare fragment de timp ne conduce, ne îndreaptă și caută să ne ghideze spre suprafețele imposibilei rătăciri ale firii și ale gândurilor ei de scăpare.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…