PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Bucuria revederii unei vieți

Recviem vesel pentru tata, de Radu Paraschivescu, Editura Humanitas, 2020           

 

Fiecare scriitor încearcă să vadă cât mai mult din personajele lui, să le cunoască și să le vadă cât mai în adâncime, să fie cât se poate de mult de aproape de imaginea și de sufletul lor, de partea nevăzută, de partea cea mai ascunsă intenționat. Actul acesta de apropiere poate conduce ușor la stări de bucurie, la bucuria pe care ți-o dă procesul lent, dar sigur, de îndrăgostire, de iubire, de completare prin această miraculoasă învecinare. Personajele sunt și ele dispuse, uneori, să accepte acest complex și cuceritor joc, această expunere, de punere la dispoziția celui care îl vede și care îl scrie, a cheii care poate deschide, încet și bine, ușa frecvent interzisă, interzisă și lăsată pentru mult timp închisă. Tații se lasă destul de greu observați de către fii, fac de obicei tot ce pot pentru ca ușa care s-ar putea deschide spre interiorul lor să rămână așa cum era, interzisă, să îngreuneze cât mai mult accesul către acel interior, al lor. Este destul de obișnuit ca această situație să rămână fără ieșire, iar contemplarea și căutarea înțelegerii tatălui de către fiu să se lovească de acest obstacol, să ducă până la urmă la renunțarea căutării originii și să rămână doar cu nostalgia ei. Actul de căutare, de prospectare și de cunoaștere se poate opri aici și poate fi închis definitiv, lăsând ca și cele mai bune urme să se șteargă și să dispară.

Radu Paraschivescu este unul dintre autorii care descrie și deschide curajos acea ușă, și care pătrunde în încăperea bine încălzită de iubire și bine locuită de aromele plăcute ale amintirii, ale amintirii care reușește să ne aducă la cunoștință una dintre cele mai frumoase și mai sincere povești despre procesul acela puțin (re)cunoscut de noi toți, acela de apropiere și de recunoaștere a dependenței prin simpla atingere zilnică, prin banala vedere, când și când trebuie, a celui, de lângă tine. A celui de lângă tine care se vrea văzut, care vrea să i se vadă și să i se simtă toate sentimentele pe care le are la îndemână în apropierea ta.

Tata își termină porția de cremă de zahăr ars, iar eu mă așez în fotoliul de la fereastră în care am citit toate cărțile copilăriei. De acolo mă uit la el câteva clipe, îi revăd cu ochii minții câteva fotografii de după absolvire, în uniformă, cu cizmele lustruite și chipiul pus în scobitura cotului…

În Recviem vesel pentru tata, Radu Paraschivescu ne lasă, din nou, să simțim bucuria lui de a scrie, de a povesti și de a face cunoscut ceea ce poate alimenta partea frumoasă și luminoasă a unor vieți, a celor care au locuit și care au trăit împreună micile bucurii, acelea care alimentează, care amplifică și care întregesc viețile normale ale oamenilor, ale acelor oameni care ies din sfera normalității, care nu se lasă de tot închiși, decât aparent, în micile paranteze limitatoare. Bucuria și iubirea amintirii lor sunt stările care mențin povestea și care fac să transpară aceste sentimente și senzații care, la rândul lor, acaparează și dizolvă plăcut toate momentele emoționante ale cărții.

Fiecare familie are doza ei de pitoresc, iar a mea n-are cum să facă excepție…

Radu Paraschivescu își ascunde emotivitatea și, împreună cu cititorii lui, impune firesc starea de îndrăgostire, de alăturare acestui proces, iar relatarea, redarea unor amintiri vii răvășesc, sfâșie și lasă să se vadă oarecum tristețea, cruzimea ei, cruzimile unei normalități false, ale unor vieți care și-au construit singure acest univers, universul în care să încapă normalitatea lor, a familiei care poate face uneori abstracție de exterior și de capcanele lui, întorcându-se și compunându-și sentimentele, senzațiile și efuziunile într-un spațiu curat, într-un interior ascuns, interior în care bucuriile, cu toate momentele lor, se pot manifesta și pot trăi. Radu Paraschivescu ne arată, totodată, cum și de ce poate un recviem să fie vesel, cum și de ce un tată poate fi subiectul unei îndrăgostiri permanente și fără sfârșit și cum o familie poate să cuprindă, poate să mențină și poate să crească toate acestea. Recviem vesel pentru tata este darea de seamă, este demonstrația despre cum se poate scrie cu bucurie despre o viață interzisă, despre acea viață pe care interzicerea o poate ține ascunsă pentru totdeauna, dar pe care o privire atentă nu mai are cum să îi ocolească micile obiceiuri care creează și care compun marile stări.

Cu urechea pâlnie, ascul mai departe ciorovăiala și îmi dau seama că, într-adevăr, despre mine e vorba. Și despre ce trebuie făcut ca să nu devin o pușlama, o hahaleră, un netrebnic. Tata desfășoară un evantai punitiv la auzul căruia mă înfior. Mama se străduiește zadarnic să-l tempereze. În vocea tatei se deslușesc tonalități marțiale. În a mamei stă cuibărită iubirea necondiționată pentru pui, orice ar face și ar spune. Tata e drastic, mama indulgentă…

Recviem vesel pentru tata este cartea prin care Radu Paraschivescu ne ajută să înțelegem un proces care este mereu și întotdeauna foarte complicat, acela al îndrăgostirii, acela al iubirii continue, iubire care, normal și corect alimentată poate ajuta la deschiderea acelei uși interzise și la cunoașterea noastră prin intermediul celor a căror învecinare și atingere permanente, până la un moment dat, au dus la formarea, creșterea și înălțarea fiecăruia dintre noi. Aflăm, citind această carte, un lucru simplu: căutarea tatălui este ceea ce, fiecare dintre noi, conștient sau nu, o face și încearcă să o ducă la capăt în fiecare zi.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…