PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Bruiaj

Poezii pentru începători, de Florin Partene, Editura CHARMIDES

   Poezia își bruiază uneori intenționat imaginile și stările realității identificate de cuvintele ei ca fiind pregătite pentru traversarea acestor momente ale fiecărei zile, ale vieții și astfel pentru mutarea lor în aceste mișcări care le conduc în amestecul anume pregătit de lectură și de fiecare dintre impresiile ei. Aceste secvențe stricate de bruiaj își păstrează întotdeauna înțelesurile, sensurile și claritățile pentru tot ce pot trimite din actualitatea uneori nesigură a prezentului în aceea care și le caută mereu, continuu ale viitorului, ale necunoscutului care își lasă întotdeauna vizibile aceste necesare înțelegeri.

   Căutăm și reușim să găsim apropieri de acest fel în Poezii pentru începători, în poemele și stările lor (de)scrise din acest volum al lui Florin Partene, în cuvintele pe care ele le întrebuințează pentru a menține viu și în funcțiune acest bruiaj prin care poezia lui destramă intenționat claritățile prezentului lecturii pentru a-și trimite cititorul în stările căutării, ale înțelegerii fiecărei (re)întregiri ce își lasă și își induce stările în necesarele adăugări care sunt mereu așteptate și recunoscute pe frecvențele lecturii, ale noutăților adăugate discret odată cu fiecare pas făcut în teritoriul poeziei așternut pe harta pusă la dispoziție de cuvintele cărții.

… poți cu toată bucătăria

poți cu pixul, cuțitul, cu sexul

poți strecura șoricioaică-n cafea

poți să te îndopi cu pastile

să eliberezi gazul

cu poza veche să te tai

sau cu ecranul telefonului spart

poți cu nesfârșite metode

doar privește:

gramatica generativă a apus după un pix

telefonul e și el pe ducă

persoana  la fel

suplimentele alimentare se schimbă

mai repede decât filosofiile de viață

de dormit de iubit de consumat sarea corect

și iarăși de viață

ecologia frânează la intrarea în oraș

nu mai e gheață de ieri

nici cu apă rece

nici cu bioetică

nici cu planeta intactă

nici cu suplimente

moartea nu trece niciodată

deloc

   Toate aceste stări și secvențe ale lumii „bruiate” de poezie, de anomaliile ei căutate, scrise și expuse de Florin Partene în poemele lui vorbesc, spun despre viață, despre oricare fragment al ei identificat, recunoscut și adăugat mai departe împreună cu acele cuvinte care i le definește și i le pune mai departe la dispoziție pentru a-i încuraja și pentru a-i menține astfel creșterea, amplificările mereu noi și mereu necesare. Ele se continuă firesc în fiecare prelungire a lor propusă de ecoul lecturii, de aceste rostogoliri ale stărilor scrise în spațiile desfăcute firesc ca să le facă vizibile și să le adăpostească.

… câte o viață e limpede

are inteligență emoțională și elice

navighează cu un corp reușit

smulge din ceilalți frumusețe după frumusețe

însă nu e așa

 

câte o viață e în zadar

un bulevard de mațe

un coș de rufe plin de organe inconștiente

plămâni pentru aer, nu pentru fumat

inimă pentru sânge, nu pentru adorat

și ficat

 

însă nu e așa

 

viața, catifea de șters ochelarii

zimții gândirii critice

cilii vibratili ai gândirii corecte,

pufos trecea

 

însă nu e așa…

   Un (anumit) fel de însingurare se lasă citită și se impune iar mai departe se transformă, se mută în traumă, în trauma bruiată și ea grațios și discret de momentele recunoscute și menținute de poezie, de posibilitățile ei mereu (re)găsite de Florin Partene și folosite pentru a (re)crea și a face să se distingă de fiecare dată acest univers exquisite adăugat mai departe lumii și fiecărei mișcări a ei împrejurul lui. Sunt aduse în lumină toate fragmentele necesare care pot să (de)scrie și să (po)vestească acest proces de formare a întregului care îl poate păstra și conține.

(gândirea este adesea definită ca facultate superioară                                         

a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat

realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți sau chiar

teorii. de asemenea, ea este reversibilă, cu alte

cuvinte, dacă pleci undeva, ai pe unde să te întorci.

cunoaște două modalități decisive, una prin care urci

sacul de cartofi în pod și una prin care cobori sacul

de cartofi din pod pentru a fi înlocuit, după care îl

urci la loc. cu toată suplețea ei, gândirea are și o

boală autoimună care se numește gândirea care se

gândește pe sine. de aici încolo sugerez să ne folosim

imaginația)

   Rămâne de fiecare dată loc, loc lăsat de Florin Partene în Poezii pentru începători pentru un pas sau mai mulți de făcut mai departe pe și în acest teritoriu al poeziei lui, poezie și teritoriu al căror relief este bruiat și modificat intenționat de fiecare dată de jocurile cunoscute și îngăduite ale imaginației, ale continuității și perenității întreținute continuu de ea. Suntem martori îngăduiți în traversarea acestui întins teritoriu și astfel invitați să ocupăm și să (re)cunoaștem cât mai multe dintre spațiile și libertățile risipite pe fiecare dintre suprafețele din (con)textele lui.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…