PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Așezarea vieții în timp

Douăsprezece nopți și o dimineață, de Cristina Danilov, Editura JUNIMEA

   Viața are întotdeauna ritmurile ei, ritmuri care se propun timpului, vârstelor, stărilor și oricărei mișcări care se vrea adăugată acestor niciodată obosite treceri care întrețin călătoriile care ne însoțesc pentru totdeauna, călătorii care nu obosesc și nu se sfârșesc niciodată. Fiecare dintre toate aceste funcții ale vieții se fac cunoscute, simțite și se trăiesc în timp, în acel timp perceput și îngăduit de fiecare dintre poveștile care se adaugă și rămân să ne însoțească pe cât mai multe dintre traseele prin care vor avea loc aceste parcurgeri și completări mereu continuate ale lor. Mai departe rămâne povestea împreună cu lecturile și cu interpretările ei, împreună cu necesarele așezări ale vieții în timp, în timp și în vremurile care pot să le facă înțelese.

   Cristina Danilov ne apropie astfel de poveștile vieții, de intensificările pe care le impune fiecare dintre scufundările ei în aceste intimități și adâncimi reperate, interpretate și scrise, mai departe aduse firesc în cuvintele care le așază în fiecare dintre stările înțelegerii, ale acelor înțelegeri pe care le amplifică de fiecare dată lectura odată empatiile conduse și induse de ea. Citim în Douăsprezece nopți și o dimineață despre cum se așază și cum rămân poveștile adevărate ale vieții în timp, în acest teritoriu nelimitat și neparcurs vreodată până la capăt, dar propus acum și aici, în paginile acestei cărți, însoțirilor noastre.

În timpul vieții ne schimbăm, la câțiva ani, emoțiile și nivelul de inteligență. Trecând la un nou stadiu de evoluție emoțională sau, mai bine zis, de percepție a realității, ne reconstruim de fiecare dată nu doar la nivelul corpului, cât și la nivelul gândirii. Dar cea mai interesantă observație este că în următoarea etapă a dezvoltării noastre tragem, de obicei, o linie între trecut și prezent în mintea noastră…

   Viața ne impune povești, povești pe care Cristina Danilov ni le propune și prin care ne inițiază în dezvrăjirea și înțelegerea lor, iar ambele procese conduse cu uneltele psihologiei, ale introspecției sunt (de)scrise cu metodele scriitoarei de a (ne) învăța, de a ne expune, arăta și învăța lumea odată și împreună cu cuvintele care o fac să se miște, să se spună amplificându-și continuu momentele și gesturile care o fac vizibilă. Anumite teme ale discuției conduse de Cristina Danilov sunt scoase din timp și așezate în text, în textul care le face inteligibile și ușor de înțeles sau de acceptat împreună cu prezența lor în lumea care le păstrează în timp, în acel timp care le recunoaște și le însăilează contururile pentru ca ea să poată fi mai departe urmărită și povestită.

Cât de nociv este oare mediul în care trăiește Cenușăreasa? Este extrem de nociv, mediul familial o umilește, o supune la grele încercări. Dar mediul Cenușăresei nu are granițe, el nu rămâne doar în basm, pe ea nu o găsești doar în lotul de personaje în camera cărora nu există nimic mai mult decât o găleată cu boabe de linte aruncată în cenușă. Aceasta este soarta de fapt a tuturor celor care trăiesc cu sentimentul că locul lor real nu este aici-și-acum, ci acolo-și-atunci, un loc și un timp pe care îl idealizează, nefăcând, însă, nici un efort personal pentru a-l materializa…

   Suntem prinși și descusuți la rândul nostru în plasa timpului care ne cuprinde și ne menține în așezările lui odată cu fiecare desfășurată poveste în care Cristina Danilov ne așază și ne propune explicații și înțelegeri ale vieții, ale vieților care își caută locurile propice stărilor și manifestărilor ei. În Douăsprezece nopți și o dimineață este desfășurată harta detaliată a tuturor acestor teritorii ale vieții în care poveștile și-au găsit loc și cuvintele care să le facă cunoscute și ușor de înțeles relieful pe care au fost așezate, mai departe desfășurate decorurile lor toate. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării în toate aceste descrieri, ci fiecare poveste se mută firesc într-o fabulă a cărei morală este întotdeauna disponibilă să (ne) asigure epilogul și înțelegerea corectă a fiecărui caz mutat de Cristina Danilov discret în fiecare poveste.

Educația noastră se construiește pe căutarea cunoștințelor în lumea exterioară. Studiem încă de la naștere experiențele altor oameni pe care apoi le aplicăm în viață. Dar uneori, vedem că lecțiile primite nu ajută prea mult, pur și simplu, nu funcționează în cazul nostru. Sau, mai degrabă, este pur și simplu imposibil să folosești lecțiile altora. Pe de o parte, pentru că nu există cunoștințe despre situația cu care s-au confruntat alții, situația noastră este unică, astfel încât nu există nicio modalitate de a găsi exemple similare pentru a înțelege cum să acționăm cel mai bine. Pe de altă parte, soluțiile altora nu ni se potrivesc nouă. În astfel de cazuri, mai rămâne un singur lucru: să cauți răspunsurile necesare în interioritatea ta…

   Viața are interpretări infinite ale mișcărilor ei, are totodată de partea ei personajele necesare pentru ca fiecare dintre gesturile făcute aici să se materializeze în fapte, în povești și interpretări necesare ale lor. Cristina Danilov ne explică și ne descrie în Douăsprezece nopți și o dimineață cât mai multe dintre aceste amănunte despre când și cum se așază viața în timp și mai departe cum rămân în chihlimbarul lui toate aceste nemișcări pe care literatura cu puterile și însușirile ei le poate păstra pe suprafețe întinse de cele mai multe ori mai mult decât lumea și timpul ei. Cristina Danilov ne spune firesc că responsabilitatea cea mai mare pentru felul în care privim lumea și pentru alegerile pe care le facem rămâne, în cele din urmă, a minții noastre și că toți pașii înțelegerii sunt aici, în apropierile noastre împreună cu fiecare dintre consecințele lor mai mult sau mai puțin așezate în timp, în timpuri și în vremurile lor. Douăsprezece nopți și o dimineață este cartea în care Cristina Danilov ne scrie despre toate aceste inițieri, înțelegeri, asumări și așezări ale vieții în timp și în spațiile îngăduite de el să le primească și să le adăpostească întreținând astfel cât mai mult diferite și amplificate parcurgeri și lecturi ale lor.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…