PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Apropieri

Cei care cumpără stele, de Anca Mizumschi, Editura TREI

   Apropierea poate să pară ca fiind un gest din categoria sau din lumea simplității, a firescului și chiar a întâmplării oarecum căutate a firii, a persoanei care umblă prin închipuirile văzute și nevăzute ale lumii, prin cele cunoscute sau necunoscute tot ale ei. Apropierea este acea față niciodată văzută a unei povești, aceea pe care este așezată oglinda necesară cunoașterii lumii descrise și povestite și trecerii prin fiecare dintre (ne)fireștile ei alcătuiri. Apropierea este starea impusă mai departe de lectura adusă în această stare de fiecare cuvânt din corpul acesta mereu crescător al poveștii.

   Anca Mizumschi ne (în)scrie mișcările în fiecare dintre aceste trasee ale lumii văzute, parcurse, simțite și povestite în Cei care cumpără stele, în paginile ce o construiesc din cât mai multe fragmente și părți care adunate, aduse la un loc se lasă învățate cu desăvârșirea necesară cunoașterii și înțelegerilor ei, a perceperii și înțelegerii fiecărei emoții (cu)prinse în toate rostogolirile și acumulările ei.

Îmi spui o poveste? Se apleca și îi potrivea întâi perna, îi întindea cearșaful și-i îndesa mai bine sub el învelitoarea de lână împâslită. Ai fost cuminte azi? Nu, dar mâine o să fiu. Hai anne, una scurtă. Musa nu se plictisea, deși poveștile erau totdeauna despre un munte sau despre o pădure. Muntele trebuia urcat, pădurea străbătută…

   Pas cu pas se fac văzute și înțelese urmele care își conduc cititorul în adâncimile calde și moi ale poveștii, în interioarele întunecate sau intens luminate ale firilor care o locuiesc, care îi umplu cu ceea ce au de spus fiecare cotlon știut sau nu al firilor ce se lasă astfel dezvăluite, spuse, povestite și în continuare amplificate de fiecare gest al lecturii, de fiecare apropiere intensificată de zgomotele și de tăcerile auzite, ascultate și înțelese. Mai departe își face loc deslușirea, îndepărtarea oricărui paravan ce ar putea încerca să ascundă vreuna dintre mișcările înțelegerii, ale pătrunderii în detaliile acestor lumi și ale asumării acestei călătorii.

Melasa brună îi cucerea organele și venele ca pe un ținut aflat în război, fără să-i lase vreo șansă la victorie sau la armistițiu; nu-i rămânea decât să se predea. După al doilea și al treilea fum se așeza pe spate, își desfăcea cheotorile tunicii și bridele cămășii și, cu ochii în tavan, aștepta: vasiliscul cu cap de jad și ochi de rubin, aspidele cu patru picioare și trup solzos, Steaua Câinelui licărind vag peste întinderile sărate, Uraeus, vulturii albi, zeița haosului, maica Hubur, cea care naște totul…

   Facerea și desfacerea Lumii au loc deodată, la un loc, împreună și fiecare își lasă văzute desfășurările prin spațiile necuprinse ale Cerului care le privește și care totodată le primește pe teritoriile disponibile desenate pe hărțile sale, care se întinde deasupra fiecărei priviri care le încearcă cuprinderea, citirea, apropierile de oricare dintre stările care ar putea înlesni atingerea, trăirea, cunoașterea. Anca Mizumschi a construit din cuvinte tot acest joc multiplicator al lumii locuit de povești cu personaje vii atâta timp cât ele rămân printre cuvintele magice care le învață să trăiască și să își coordoneze mișcările cu acelea ale lumii pe care o străbat întrebându-se, cunoscându-se și adăugându-și astfel tot necesarul rămânerii și locuirii permanente în cuvintele ei.

Harta avea întotdeauna și o rezervă importantă de insule pe care nu le descoperise încă  nimeni și care populau o nouă zodie, a treisprezecea, câteodată și pe următoarele. La a șaisprezecea zodie însă  nu se ajunsese niciodată…

   Lumea și Cerurile ei rămân în continuare deschise și disponibile apropierii, sunt mai departe disponibile să îi primească și să îi facă să se vadă și să se asculte pe cei care cumpără stele, precum și pe cei ce își caută căile de a se lăsa prinși în mirajul căutării și al ajungerii în intimitățile mereu cuceritorului text al poveștii care îi (sur)prinde și îi păstrează pentru totdeauna vii în cuvintele lui. Suntem așezați într-o hartă și adăugați unui teritoriu, iar parcurgerea și lectura acestei povești acaparatoare și necesară a apropierii ne va încărca permanent pe noi și personajele ei cu toate aceste stări necesare ale lumii, ale vieții și ale mișcărilor lor prin firile noastre mereu în căutarea acestor necesare plăceri, completări și desfășurări ale lor.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…