PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Apropierea

Liternauții, Antologie de poezie coordonată de Ioana Nicolaie, Editura Paralela 45 (Viviana Pantazică, Delia Calancia, Gabriel Cărtărescu, Dragoș-Mihai Stoica, Teodora Leon, Darius Munteanu, Adriana-Elena Georgescu, Horia Petrean, Vlad Iordache-Grigore, Karina Săbădean, Matei Someșan), Ilustrații de Delia Calancia

   Poezia încearcă întotdeauna moduri și feluri de apropiere noi, metode prin care aceste stări să se propage și să se propună atașărilor, mai departe inițierilor încurajate și amplificate continuu de scris, de poezia care se lasă scrisă, cuprinsă în acest proces intensificat continuu de cuvinte și de tot ce atrage și încurajează scrierea, cunoașterea lor. Poezia caută și inițiază permanent un dialog, acela al firilor care se caută și reușesc să se (re)găsească în fiecare dintre aceste alcătuiri consolidate de apropierile ei.

   Ioana Nicolaie a construit, a făcut posibilă apropierea încăpută în teritoriile cunoscute sau nu ale poeziei prin fiecare dintre reliefurile disponibilizate și făcute astfel să fie parcurse, reliefuri cu zone prin care se pot căuta stările și inducerile necesare atingerilor crescute și mereu intensificate de poezie în timpul facerii și ale tuturor desfacerilor ei pornite să se desfășoare, să se ramifice, să se multiplice de acum. Liternauții este grupul de tineri artiști, de tineri autori de poezie care au fost sprijiniți, ajutați și învățați de Ioana Nicolaie să își împrejmuiască și să își umple cu cuvintele lor propriile spații sau încăperi pe teritoriile disponibilizate de acum ale acestei lumi.

undeva între

și cine mi-aș dori să devin

e o fetiță care se joacă

într-o curte… – Viviana Pantazică

   Încet și sigur lectura diversifică spațiile, stările și locurile în care ele se fac văzute, simțite și locuite mai departe de căutătorii și de locuitorii lor, de cei care se recunosc și se regăsesc prin aceste alcătuiri noi și din ce în ce mai încăpătoare ale lumii.

Degeaba dau disperată din mâini și din picioare

Strâng din pleoape și m-ascund undeva

Unde frunzele nu cad,

Unde nu vine iarna niciodată

Și nu are cum să-ți fie frig,

Deci nu sunt nici haine groase, nici foc,

Doar o ceață dulce și grea… – Delia Calancia

   Pașii celor care trec în cuvinte, care traversează atenți, cu discreție, cu simțurile desprinse și lăsate să se expună se fac auziți și citiți în stările pe care poezia le salvează și le încarcă cu necesarul și protecțiile ce le pot păstra în fiecare mișcare înțeleasă de viață, de căutările și de înțelegerile ei.

dacă te gândești la ce e durerea,

și unde te atinge mai exact

ai să vezi că nu poți să știi,

niciodată nu poți să știi unde-i senzația

oricât ai căuta-o… – Gabriel Cărtărescu

   Claritatea și undele ei nu lasă ca blur-ul să își facă loc iar senzațiile și sentimentele care încap și se lasă mișcate de momentele libertății pe care o apropie și o face cunoscută poezia, scrierea și trăirea ei apar și se lasă înconjurate de cuvintele necesare pentru ca înfățișările și imaginile ei să nu rămână ascunse, să fie cunoscute, spuse.

Să dansez liber,

Să nu fiu dresat

Ca o pisică sau un câine

Să fiu un nebun

Să înjur copaci pe stradă

Să fotografiez

Ghene de gunoi

Să mă hrănesc încă o zi… – Dragoș-Mihai Stoica

   Creșterea lumii, a acestei lumi, este constantă, se vede în fiecare pas îngăduit care ne adâncește în luminile și umbrele acestor teritorii poetice care se învecinează și se recunosc în Liternauții, în paginile deschise de alcătuirile lor pentru a (ne) propune lectura odată cu trecerea împreună prin decorurile desfăcute special pentru a le contura și a le înțelege desfășurările.

atâta timp cât va exista o oarecare distanță între mine și tine

distanță maleabilă între două puncte fixe, străine

lumea va fi imensă… – Teodora Leon

   Privirile caută și încearcă să spună cât se poate de atent și de mult din ceea ce se vede și din ceea ce se poate spune din ce și cât se vede, sau până unde. Orizontul fiecărei căutări se lasă văzut și își propune și expune înțelegerile în aceste cuvinte alese ale poeziei care se scrie și se lasă citită mai departe.

Mai sunt doar câțiva oameni de acest fel,

poate unul, doi sau trei

în apartamente cu lumina stinsă… – Darius Munteanu

   Sentimente aduse (in)coerent în cuvinte, senzațiile încărcate de ele și lăsate să se desfășoare prin toate aceste spații recunoscute de poezie, de niciodată numitele ei interioare care nu se lasă scrise, sau care nu se lasă împinse în stările vizibile ale spunerii, ale descrierii, ale ieșirii din anonimat.

Dragostea e ca noroiul de pe talpă

Dragostea ca ploaia sacadată de vară

Dragostea ca primul sărut pe o bancă în curtea liceului,

Printre copaci

Dragostea ca prima noapte petrecută împreună

Cu frica

Că ne vor descoperi

Dragostea ca ultimul „Te iubesc!” spus părinților… – Adriana-Elena Georgescu

   Refuzul închiderii în formele fixe oferite și păstrate pe spații întinse de viață sunt expulzate, anonimizate cu acele cuvinte care pot să spună despre frondă, despre neacceptările asumate măcar în cuvinte, în felul lor uneori frust de a fi spuse, de a se spune și de a lăsa necesarele urme ale urmăririi, ale continuării lor.

să fii fucking punk înseamnă altceva

când cineva îți zice că nu intră zilele în calendar

scoate-le intestinul gros și fă din el foie gras

este foarte fucking punk arta culinară

dilema nerezolvată a secolului nostru

cum s-ar veni a zilelor de azi.. .- Horia Petrean

   Atenția își disponibilizează cât mai mulți senzori în așa fel ca să putem citi cât de mult se poate așeza și rămâne în zonele deschise de memorie pentru a fi adăpostite, păstrate și parcurse de fiecare dată când sunt așezate în imaginile care le pot expune împreună cu toate intensitățile acumulate și păstrate pentru a se putea lăsa redate în formele calde, calme care le acceptă atingerile.

Cu disperare încercând să-mi notez tot,

Să memorez tot,

Să încui tot în cușca din creierul meu,

Până nu dispare cuprins de flăcări,

Mai trăiesc eu… – Vlad Iordache-Grigore

   Nimic nu se lasă nespus sau nescris din ceea ce este văzut, înțeles, simțit. Nicio undă a vreunei senzații nu se lasă neprinsă și neexpusă în acest insectar senzorial poetic intensificat și amplificat de cuvinte, de ecoul lor mereu rostogolit prin aceste alcătuiri în care se vede și se recunoaște apropierea și împrejmuirile ei.

muzicianul, la fel ca poetul, scotocește până la cot

în sufletul său

ca într-un joben de magician

mereu în speranța că emoțiile sunt nelimitate… – Karina Săbădean

   Poezia este salvarea, este apropierea mereu necesară pentru ca fiecare dintre cei care îi simt mișcările și care o scriu să se poată așeza în aceste forme niciodată impuse dar clare ale ei, în aceste înțelegeri prin care se pot citi și înțelege fiecare dintre ei. Cuvintele așezate aici sunt cheile cu care (se) deschid și cu care (se) oferă stărilor pe care li le fac cunoscute apropierea și toate mesajele scrise, spuse, înțelese sau nu.

în jurul nostru sunt Visătorii

pe ei se ține totul

iar zâmbetele lor ne aduc aminte de enigmatice picturi renascentiste

s-au retras în vis pentru a ne salva pe noi

cei care trăim în turnuri înalte… – Matei Someșan     

    Centrul rămâne, se vede și poate fi marcat acolo unde se află fiecare autoare și fiecare autor, fiecare liternaut care vrea și încearcă, care se caută în poveștile încărcate despre ei de apropierea pusă la cale de poezie, de momentele ei și de cuvintele ce mai departe îi împrejmuiesc și îi separă apărându-i de oricare fel de contaminare sau bruiaj disponibilizat de neînțelegeri, de imposibilitatea spunerii. Desenele făcute/alese de Delia Calancia sunt exact acele necesare repere pentru ca traseele lecturii să se poată lăsa descifrate și parcurse în siguranță, în acea siguranță mereu încurajată și propusă de apropiere, de inducerile ei. Ioana Nicolaie a croit și a încheiat bine această ținută pentru ca aceste călătorii să se poată desfășura în siguranță, cu pașii siguri și dezinvolți ai mirării, ai căutării și ai descrierii dezinhibate ale apropierilor încăpute și rămase în mișcările lor.

 

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…