PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Amprenta

Execuții, de Aurel Pantea, Editura Cartea Românească

   Poezia pate fi identificată ca un semn unic, distinct, distins și imposibil de repetat, semn pe care cel care îl scrie, pe  care poetul îl poate face (re)cunoscut de un atent căutător și interpret al gestului pe care acest semn îl poate face să se vadă, gest făcut pentru el, gest care mai departe poate să fie amprenta care desface astfel un corp și îl așază în desenul ei irepetabil, în acea așezare care personalizează definitiv curgerea unei vieți care s-a așezat și care și-a povestit faptele în cuvintele poeziei.

   Aurel Pantea și-a expus în cuvintele poeziei fiecare dintre liniile în ale cărei desfășurări a putut să își așeze viața și cuvintele care au amplificat și au dus mai departe poveștile ei, toate acele desfășurări care le-a conținut și care au inițiat și încurajat pașii făcuți de-a lungul acestor călătorii în fiecare dintre momentele ei care s-au putut spune astfel, care și-au putut pune amprenta definitiv în cuvinte și în toate zbaterile induse și impuse de ele.

Diminețile, aceste depozite reci

unde se aud respirații bătrâne, 

acolo spaimele, ca niște părinți buni,

găsesc miezul însuși al timpului…

   Execuții este volumul de poezie în care cuvintele (se) amplifică și duc mai departe viața, îi prelungesc și îi amplifică intens fiecare dintre acele momente și fapte ale lor care pot fi înțelese ca repere ale acestor itinerarii, itinerarii în care au încăput toate aceste trasee care au condus pașii poetului (până) aici. Momentele și împrejurimile lor se disting și se impun separat ca puncte dezvăluite de luminolul ce intensifică fiecare apariție a urmei, a amprentei lăsată intenționat pentru a înlesni citirea, dezvăluirile și desfacerile facilitate de zbaterile și de cutremurele încăpute sub pieile ei.

Eram blânzi ca sacrificații

după ce au întrevăzut

liniștile fără sfârșit…

   Urmele sunt luminoase, sunt puse astfel în situația de a fi văzute și de neevitat, sunt reperabile imediat de oricare ochi deschis și disponibil să vadă, și mai departe să-i înțeleagă descifrările, alunecările în continuare în apele răvășitoare ale textului făcut poezie, ale cuvintelor care își mișcă aripile cu putere și cu dezinvoltura ce le poate ușura zborul și fiecare dintre trăirile lui, fiecare zbatere fiind și ea un semn distinct al mișcării care ajută pornirea din nou și din nou în această lungă, nesfârșită călătorie.

Poemul e teroarea

că ești văzut cu ferocitate

pe dinăuntru, 

poemul e un atentat,

el e principalul aliat al asasinilor aparenței,

 poemul e cădere și furie…

   Cuvintele din Execuții se așază în oglinzile trecutului și traversează astfel fiecare pasaj pe care ele îl deschid și îl lasă disponibil pentru acele treceri care pot lăsa urmele necesare vederii și ascultării acestor pași, pași care conservă în dispunerea lor momentele încete sau repezi ale timpului oprit și spus în cuvinte, iar mai departe se pot citi cu adevărat stările toate încorporate în aceste lumini și în umbrele lor pe care poezia lui Aurel Pantea le-a încăput în desfășurările ei.

Toate amiezele, oh, cum toate amiezele

dispar în liniștea mare

și rămân puii Nimicitorului, doar ei,

puii Nimicitorului se uită

în sângele tău…

   Execuții, de Aurel Pantea păstrează în paginile ei anumite momente alese ale siguranței, ale acestei puteri de a-și spune așezările, de a le face vizibile reperele și de a le conserva înțelegerile. Sunt aici păstrate toate elementele puternice ale poeziei, ale poeziei pe care Aurel Pantea o trece prin toate filtrele așezate permanent în stările ce îl locuiesc și îi impun trimiterea acestor mesaje, desfacerea și descoperirea acestor momente care îi personalizează și îi desfac fiecare trecere prin zona delicată a cuvintelor.

Totul e în întregime aici.

În acest caz,

cum se explică privirea uluită

ce apare în locul

cel mai umil,

cel mai vulnerabil

al poemului…

   Aurel Pantea ne face încă o dată cunoscută amprenta poeziei lui, aceea care îi personalizează corpul viu și uluit de poet, uluiri care astfel ne conduc cu ușurință spre interioarele ce se deschid și se pun la dispoziția noastră și făcându-ne astfel părtași la fiecare dintre execuțiile care au reușit să încapă în ele.

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…