Zeppelinul piticului, de Marian Ilea, Editura Paralela 45
Adunarea și scăderea cuvintelor sunt operațiile necesare pentru a încropi o poveste, pentru a da viață unei amintiri sau unei întâmplări, pentru a le da o formă, pentru a le așeza într-un corp și pentru a le face să fie și să rămână vii pentru totdeauna. Adunarea și scăderea cuvintelor care se așază în aceste operații pentru a arăta, pentru a descrie și pentru a se pune la dispoziția personajelor care se folosesc de ele, sunt operațiile care, firesc, desenează fiecare sunet care face auzită mișcarea lor în acest spațiu și care face vizibili toți pașii pe care îi fac pentru a se așeza cât mai aproape de vederea noastră și cât mai în apropierea simțurilor pe care le putem folosi. Toate acestea sunt necesare pentru ca o poveste să fie pusă într-un corp sănătos de autorul ei și, astfel, să împărtășească cititorului toate aceste rezultate ale acestor sofisticate operații.
Marian Ilea este un fel de dirijor, unul magic, unul care își conduce și care își duce la capăt toate aceste operații, unul tenace care, așa cum trebuie în cazul oricărei operații de acest fel, caută întotdeauna să fie rezolvată în cele mai atractive și disponibile moduri pentru ca ele să fie savurate și înțelese. Marian Ilea are această aplecare de a privi cât mai adânc și cât mai atent adâncimile lumii care îl înconjoară și care îl face să le povestească, să le spună așa cum vrea el, așa cum felul lui de a asculta și de a observa o poate face. Zeppelinul piticului este o gamă completă de rosturi descusute și arătate și de note care sar de pe portativ pentru a fi observate și înțelese.
… Sunt autor de povești, spun povești peste tot…- interviu cu Laura Cătălina Dragomir
Marian Ilea trăiește în fiecare dintre poveștile lui, se ascunde în cele mai mici locuri din fiecare cadru și redă cu acuratețe și cu voluptate tot ceea ce îl conține și îl face vizibil. Are tot timpul la dispoziție, timp pe care și-l ia și pe care și-l pune la îndemână pentru a-și expune stările care îl pun în situația fericită și plăcută lui de a face să se vadă și să se simtă toate clipele care încap într-o zi, toate, de la răsăritul și până la apusul ei. Mici cutremure au loc de fiecare dată, și fiecare rămâne resimțit de-a lungul fiecărei treceri prin spasmele lui.
… Doar că doar supercondensat și ,,obligatoriu”, fără fente și eschive, putem să mergem spre centru ființial trecând (și) prin propriile creații. Cam asta am înțeles eu…
În Zeppelinul piticului, Marian Ilea a spart chihlimbarul care păstra și găzduia momentele poveștilor în nemișcare, și le-a lăsat să se reverse normal și firesc în lumea aceasta,în lumea în care pot fi înțelese doar în mișcare, în care pot fi văzute toate aspectele lor și toate însușirile celor care le populează, de la sunete până la culori. Aproape nimic nu scapă atenției sau privirii autorului lor, totul este minuțios desfășurat și expus, arătat și umanizat exact cât și cum trebuie în fiecare scenă redată. Fiecare poveste a lui Marian Ilea este umbrela unui destin, este partea protectoare, aceea care ține departe tot ceea ce i-ar putea altera din frumusețe, din siguranță și din sinceritatea cu care se lasă văzute de noi, cei care intrăm în contact cu fiecare pliu în care sunt așezate destinele arătate aici.
… Viața se petrece mereu… – interviu cu Luminița Cătălina Dobrescu
Aici, în Zeppelinul piticului, de Marian Ilea, viața chiar se petrece mereu, este un dat și o stare firească de fapt și nimeni, în viață fiind aici, nu are timp de odihnă, iar toate se desfășoară tot timpul, toate sunt amintiri care nu obosesc niciodată, care sunt așezate pe fiecare palier deschis și oferit de viață fiecărui personaj găsit și ascultat. Toți și toate de aici își arată zonele limpezi și zonele tulburi, iar autorul este cel care, magic, le așază și le arată în aceste frumos construite oglinzi.
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
