PLAYBOOK – Gabriel ENACHE – Amintiri despre evadări

Strada Libertății, de Romulus Brâncoveanu, Editura ROCART

Căutările propun și impun o luciditate continuă, o lipsă a somnului, chiar o stare sau mai multe prin care oboseala nu are cum să treacă, să își facă simțite împunsăturile sau atingerile. Căutările amplifică (in)conștient tot ce pot fi încadrate și rămâne ca amintiri, ca (re)memorări în care pot să încapă și să rămână cât mai multe posibile, disponibile evadări, cât mai multe dintre momentele alcătuirii lor care se pot citi mai departe, care se pot transforma și defini ca fiind acele mereu necesare ieșiri ale firii din carapacea care propune și impune limite, ascunderi, care păstrează oricare gând sau semn ce include libertatea închis și fără posibilități de plecare, de ieșire în(spre) aceste stări ale căutării, ale evadării.

 

Romulus Brâncoveanu ne explică în poemele sale care se lasă văzute pe/în Strada Libertății (ne)firescul și (ne)înțelesul care se lasă (de)scrise, cele care încap și se propun acestor bulversări din care lectura alege și își adaugă anumite fragmente de stări, porțiuni implicate din aceste imagini mișcate intenționat de poet ale lumii, pentru ca mai departe fiecare dintre ele să poată fi adunate în textul care spune și expune pașii lui prin care se compune întreaga poveste a evadării și ale amintirilor rătăcite de întregul care se face aici cunoscut, apropiat sau nu ale ei.

Sub zidul urbei și sub ascultarea

Spiritului călare,

Dar nu pe un iepure șchiop

Și nici pe un mânz ce din tipsii

De jăratic se ospătează,

Lumea și cugetul s-au reunit

Și ne-a revenit nouă să arătăm

Cum s-au lipit cele două simetrice jumătăți,

Fie că descriem adevărul uneia,

Fie să judecăm puterea alteia

De a atinge tot ce nu ne este dat

Din propria experiență.

Fie că nu? În sine.

Lumea și libertățile ei respiră prin aceste artere întreținute de poezie și rămase să spună pe bulevardele larg deschise de istorie peste alcătuirile ei, locuri pe care urmează să fie mai departe așezate cuvintele necesare ca semne, ca repere pentru pașii și privirile care se lasă purtați și duse mult prin aceste amintiri despre evadări, prin aceste spații mereu deschise căutărilor, înțelegerilor și asumărilor (re)scrise continuu de mișcările lor. Fiecare ieșire, fiecare evadare din acest spațiu fluent, previzibil este mereu (pe) Strada Libertății, spațiu care asigură și dezvoltă gestul necesar de revoltă, de rostogolire în aceste contexte pe care spunerea și exprimarea le încurajează și le asigură căile revărsării și ale spunerii întreținute de cuvintele călătoriilor lor.

Resturi infime de wolfram

Din soarele aprins al amiezii.

Decrețeii

Asemenea acelor de ceasornic,

Unic ceasornic

Ce arăta orele, minutele, viețile,

Ticăie în așezările lor,

Își fac de lucru pe arce spintecând

Apa călduță a oceanelor,

Pe câmpuri line,

Pe eternele ghețuri,

Pe sub pământ

Și pe coasta abruptă a munților.

Radiouri cu tranzistori,

Mici cât o carte de joc, cântă

Pe rafturile inimii mele.

Poezia este locul unde și în care Romulus Brâncoveanu (își) găsește liniștea împreună cu fiecare dintre tăcerile îngăduite de ea prin fiecare dintre împrejurimile lui adăugate și ele de acum spațiilor și teritoriilor lui. Suntem incluși și inițiați în aceste teme odată cu derularea fiecărei amintiri despre aceste evadări memorate, povestite și scrise de el. Pe Strada Libertății, stradă, cale și lume cartografiate și desfășurate pe fiecare pagină a cărții putem vedea urmele pașilor care l-au (con)dus spre fiecare (a)numit loc ales de el în care poate să (ne) spună ce a văzut, ce a auzit și ce a simțit în timpul și în vremurile acestei călătorii.

Nu se va arăta în timpul vieților noastre.

Aceasta era credința noastră

Și a celor ce ne tundeau chilug

Imediat ce părul ne trecea peste urechi

Ca să nu rămânem așa, în istorie, niște netunși.

Se întindeau vârșele de la un capăt la altul

Pe Libertății și așteptau

Să ne prindem în ițele lor

Cu aripioarele noastre nerotunjite.

Libertatea este zbaterea pe uscat.

Ne întâlnim pe Strada Libertății cu multele și intensele amintiri despre evadări (des)cifrate de Romulus Brâncoveanu în cuvintele poeziei, cuvinte prin care se face văzut și totodată simțit odată cu apropierile noastre. Ne întâlnim prin și în aceste amintiri desfășurate aici, în cuvinte (și) cu

Autobiografia, jurnalul neliniștii în care totul

S-a scris pe nerăsuflate,

dar și cu ce îl face să înțeleagă momentele induse de retrăirile lor, de remodelarea vieții de acum în tiparele de atunci, în spațiile atinse de vremuri care nu(-i) îngăduiau mișcarea, căutarea, eliberarea. Romulus Brâncoveanu a ales din nou să spună într-un fel anume, tăcut, despre fiecare neliniște care s-a putut așeza și rămâne aici, în aceste amintiri despre evadări ale căror intensități și trăiri nu se oprește să le simtă, să le retrăiască și să le (de)scrie în continuare. Strada Libertății este și rămâne deschisă mai departe pentru ca toate călătoriile și inițierile încăpute în paginile, peisajele și amintirile ei să se poată desfășura și expune firesc în toate zilele și nopțile lumii.

 

Gabriel ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…