Părinți Și Copii. Istorie Literară&Antologie de Poezii și Proze, de Angela-Ana Grădinaru, Editura NORD SUD
Pentru ca lumea să fie cunoscută trebuie întotdeauna facilitat accesul la cât mai multe dintre ce se vede din mișcările și din expresiile ei, trebuie totodată ajutat fiecare simț să se poată apropia și mai departe să empatizeze cu toate aceste accesorii necesare cunoașterii și înțelegerii. Literatura este rezultatul mai multor asemenea inițieri în desfășurările lumii spre care ne putem duce în siguranță și în care nu avem cum să nu ne (re)cunoaștem în fiecare dintre etapele creșterii noastre împreună cu cei cu care rezonăm și cu care învățăm totodată.
Angela-Ana Grădinaru ne inițiază și ne apropie de stările acestei/acestor cunoașteri, ale inițierilor necesare fiecărui acces în și pe teritoriile mereu mișcătoare ale literaturii, ale literaturii care se învață și ale aceleia care ne învață în permanență, care ne așază și ne ajută să rămânem în această permanență a lecturii, a învățării, a apropierii de stările acestea recurente și neobosite ale ei. Părinți și Copii. Istorie Literară& Antologie de Poezii și Proze este un astfel de manual conceput, construit de Angela-Ana Grădinaru pentru a (ne) facilita accesul în corpul literaturii, al acestei literaturi biografice, al literaturilor și ale cât mai multor dintre înțelegerile, mișcările și învățările ei.
Și ce carte ciudată citeam eu la 7 ani
era o carte despre plante și animale
neștiute
unele chiar din adâncuri
era o carte despre departe
era despre cuvinte și nume
era despre luptă și supraviețuire
despre frumusețea ascunsă
despre lumea cea nepătrunsă…- Simona Popescu
Suntem prin lectură aduși și păstrați într-o lume, în această lume a cuvintelor cu pași înceți și siguri, cu (ne)firescul crescut odată cu emoțiile fiecărei întâlniri încurajată de cineva care (te) caută pentru a te face să vezi și mai departe să înțelegi cât mai mult din aceste treceri între și printre textele de acum și așa deschise și oferite nouă ca noi și mereu proaspete lumi. Angela-Ana Grădinaru alege metode didactice calde, emoționante dar sigure pentru a încuraja cui (îl) caută accesul în acest nesfârșit, vast teritoriu umplut de cuvinte al literaturii și al genurilor ei, al literaturii ca spațiu în care tot timpul trebuie să cauți felul, metoda de a-ți oferi și păstra accesul în zonele ei (ne)sigure dar mereu ofertante și noi întotdeauna.
Mă inundă nu imagini, ci doar straturi de mirosuri: spirt, cerneală, adâncuri de fum, brad, ceară, dospeală, drojdie, zahăr vanilat. Mâinile mele cer, semnează, se retrag, picioarele se grăbesc, urcă, înțeleg mai repede decât gândul, coboară, genele nu mai filtrează fulgii, cedează zăpezii întreg cristalinul, inima s-a făcut mică, pitică. Simte doar frigul polar, o îneacă neînțelegerea. Gesturile toate sunt exacte, dar pe coaja lor s-a întins brusc o pojghiță de polei. Doar mai târziu voi înțelege ce fac acum: despart, schimb, mut, transfer, șterg…- Diana Adamek
Accesul spre toate aceste tărâmuri mitice, (ne)știute, (ne)cunoscute dar atrăgătoare și greu de rezistat mai ales unei călătorii prin spațiile lor ne este indus de itinerarul pe care Angela-Ana Grădinaru ni l-a pus la dispoziție în paginile concepute de ea în acest atlas al lumii care se scrie, al lumii și al poveștilor în care se lasă văzută (și) cu alte priviri, care mai departe se lasă scrisă mereu cu alte mâini coordonate de mereu alte și alte amintiri sau recuperări ale lor și scoateri ale lor din hățișul neînțelegerii, al pierderii sau al rătăcirii. Fiecare pagină citită ne adâncește accesul într-un teritoriu intim, empatic și desfăcut privirilor și simțurilor noastre de lectură împreună cu adăugările, amplificările și trăirile ei.
Să fie mai luminoasă o pajiște de fotoni decât un lan
de secară în asfințit? Adierea spinului fizicienilor
mai pură decât mireasma mușețelului binevoitor?
Stolul de electroni e o priveliște mai aleasă decât
O livadă de parmene aurii?…- Adrian Popescu
Lumea aceasta a literaturii în care încap autori, părinți și copii este adunată de Angela-Ana Grădinaru în cuprinsul cărții pe care a compus-o și în paginile ei care se citesc așa cum ea a conceput modurile în care cititorul își înțelege apropierile și accesul între spațiile ei nelimitate, fără granițe, fără impuneri sau constrângeri și mai departe înțelegem la rândul nostru încurajați de lectură că :… Cât timp se vor scrie poezii și proze cu părinți și copii literatura va supraviețui… Așa învățăm încă puțin despre stările și căutările nemuririi care se întâmplă odată cu scrierea lor, cu lecturi și cu căutările din momentele acestui act intimizat continuu, odată cu fiecare acces îngăduit astfel în lumi și povești scrise, protejate și păstrate de momentele, de mișcările și împrejmuirile lor.
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…