Xxx Ce tristă e lipsa iubirii țării tale, a istoriei ei și a înaintașilor care au făurit-o!
E durerea celui ce vede cum alte nații arborează cu mândrie, la loc de cinste, însemnele naționale. E însă și durerea profesorului de istorie, care asistă neputincios la un total dezinteres al tinerilor noștri, față de cunoasterea momentelor de glorie ale istoriei noastre. M-am gândit la toate acestea, în scurta vizită în zona Oituz-Târgu Ocna, urcând spre Mănăstirea Măgura. O clipă mi s-a părut că aud îndemnul la luptă și că aud icnete de soldați ai primului război mondial. Câți am face asta, azi? ( M.S.O. )
Xxx Am impresia că se intră în zodia „animal-correct”. În orașe e stupid. Câinii nu au făcut nimic pentru orașe. Când un animal, într-un oraș, ia viața unui om, ar trebui să intre în funcțiune un… tribunal, o instanță, chiar supremă, care să împiedice definitiv acest fapt pe viitor. ( P.J. )
Xxx Și mă uit la oameni care scriu în patru labe, merg în patru labe, latră în patru labe, mănâncă în patru labe, iubesc în patru labe… pe zi… ( P.J. )
Xxx Cântec de leagăn: scîîîîîrț, scîîîîîrț!!! ( P.J. )
Xxx Nici copilăria nu mai e ce-a fost… nici viitorul nu mai e ce-a fost.. oare mai există „a fost odată”? ( P.J. )
Xxx A fost ziua Limbii Române… Și azi nu mai e ?… Da` de ce nu ? ( C.V. )
Xxx Am auzit că domnul Traian Băsescu, aflat în Slovacia, la Banska Bistrica, a fost onorat de către o artistă slovacă cu o melodie interpretată chiar în limba română, din repertoriul cântăreței noastre de muzică lăutarească, Gabi Luncă. Bravo lor, slovacilor, s-au orientat cât se poate de bine! Nu am aflat despre care cântec a fost vorba, dar fiind dăruit domnului Băsescu, bănuiesc că a fost vorba despre „Dă mamă cu biciu`n mine…” Îi ofer si eu, de-aici, de-acasă, domnului Băsescu, o melodie, din același gen îndrăgit de domnia sa, pentru ca depărtarea de casă să-i fie mai ușor de suportat și sufletul mai plin de speranță în viitor… Dați volumul la maxim: „LA CHILIA-N PORT”, cu marele interpret, Ionel Tudorache… ( C.V. )
Xxx Chiar mă apucă râsul… „Statele Unite au cerut în mai multe rânduri Irakului să interzică survolarea spaţiului lor aerian de către avioanele iraniene, ce transportă arme destinate regimului sirian, dar Bagdadul a afirmat că nu este în măsură să facă acest lucru.” ( R.G. )
Xxx Bagaje sentimentale se revarsă cu bagaj emoțional în bagajele de plecare. Ce mai punem în bagaj? Adio și rămas bun… Vă las cu multă părere de rău și sper că veți reuși cu toții să mă faceți și mai mândru că v-am cunoscut. Deoarece mândru, deja sunt… ( B.M.V. )
Xxx Domnul „doctor” Val Vâlcu, la televizor ( încerc să-l citez cu toată grija ) : „HOMMO SAPIENS a supraviețuit și a evoluat datorită, sau și datorită, câinilor! În schimb, OMUL de NEANDERTHAL, care n-avut câini ( probabil că pe vremea aceea câinii comunitari nu apăruseră încă), a dispărut…” Ceea ce înseamnă, deduc eu, că a existat nu numai Hommo Sapiens ci și… „Câinele Sapiens” ( „Cane Sapiens”, să-i zicem…). Vedeți, cât de multe lucruri putem afla de la televizor? Oricum, feriți-vă copiii nu numai de câini, ci și de televizor… ( C.V. )
Xxx În ziua de azi, toate lucrurile importante sunt ţinute ascunse… Se servesc „ştiri” genul: regele cutare a murit şi trebuie adus acasă… sau ce culoare de chiloţi a purtat cutare pitzipoancă, atunci când a fost la un chef şi s-a îmbătat criţă, căzând în nas… Se „dezbat” numai asemenea lucruri, la televiziunile aservite. Acestea sunt: BREAKING NEWS, pentru ei! „Analişti” apăruţi precum ciupercile după ploaie se miră şi ei de propria lor inteligenţă în a despica firul în paişpe’.( C.G.G.)
Xxx Ce chestie… sunt unii oameni care au două zile importante în viața celor ce îi cunosc: una de naștere și una de moarte… ( P.J. )
Xxx Mă surprind, adesea, cu tristeţe, privind cu suspiciune, la orice urmă de emoţie ce răsare (mult prea rar, ce-i drept) pe chipul vreunuia dintre vipurile care ne gestionează puţinul civism la care ne mai dăm dreptul, noi înşine. După o vacanţă lungă ce se remarcă printr-o binevenită curăţare a minţii, de orice urmă de ştire de la ora 5, de orice mondenitate deşucheată şi de orice replică stupidă prinsă „din zbor” la trecerea plictisită peste butoanele telecomenzii(stăpâna absolută peste neliniştea oricărei case)… Cum ajung acasă deschid cu nerăbdare televizorul şi văd ceea ce rar vezi pe la noi: un politician plângând (reţinut, dar totuşi, plângând). Nu discut motivul căci s-a discutat mult, ceea ce, de obicei scade direct proporţional şansele la o reuşită a măsurilor. Dar nu desprea asta este vorba, ci despre compromiterea totală în ochii noştri, ai muritorilor votanţi normali, a tuturor celor ce sunt de partea cealaltă a baricadei, indiferent ce culoare are discursul lor, aceia pe care am încetat de mult să-i privim ca pe sinceri vorbitori, sinceri simţitori… Ne pare rău, domnule Oprescu, dar am încetat să mai credem… chiar şi în lacrimile voastre! ( M.S.O. )
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, romanul foileton ajuns la episodul al doilea…
Domnul Constantin VAENI și rubrica sa ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
Radu STATE și rubrica sa CULTURĂ ȘI ISTORIE…
MELANCOLII, cu doamna Constanța POPESCU…
Daniel TACHE și CULTURA ONLINE…
CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI și prietenul nostru Teodor Constantin BÂRSAN…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, rubrica marelui actor Puiu JIPA…
CULTURA URBANĂ și doctorul în filosofie Pompiliu ALEXANDRU…
Cătălina CRISTACHE și PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
REFLECȚII PEDAGOGICE, cu Alexandra VLADOVICI BÂRSAN…
CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE, rubrica doamnei profesoare Mihaela MARIN…
Facebook
WhatsApp
TikTok
