PERSONALITĂȚI TÂRGOVIȘTENE – Despre o carte nouă…

Despre o carte nouă…

 

   Doamna Catrinel Lăzărescu-Tănase scrie, cu sufletul deschis, despre Târgoviștea noastră și este martora unor istorii impresionante ale Cetății… Despre noua carte a Domniei Sale, am primit textul de mai jos, din partea Prof. Univ. Dr. Elena Macavei, o altă Doamnă minunată de… Târgoviște. (Ionuț Cristache)

 

 

Catrinel Lăzărescu – Tănase –  „Cu pași mărunți prin Târgoviștea de odinioară”

Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2025

            Cu publicarea acestei cărți de memorialistică reflexivă cu trăiri de admirație, nostalgie tristețe, revoltă, resemnare, primim, din partea distinsei autoare Catrinel Lăzărescu – Tănase, invitația de a ne întoarce în timp pentru a rememora  secvențe din istoria Târgoviștei, vechea capitală a Țării Românești (1396-1714), secvențe de dezvoltare economică, culturală a zonei Dâmbovița în perioadele premodernă și modernă. Este o invitație la ne-uitare și reflecție.

            Demnă descendentă a unei familii de întreprinzători ai clasei de mijloc, Catrinel Lăzărescu – Tănase este cunoscătoare  profundă, directă și indirectă, prin documente scrise și fotografii, și a altor familii de întreprinzători, politic afiliați liberalilor, a personalităților ce au contribuit la prosperitatea urbei, la faima ei culturală și  ne conduce „cu pași mărunți”   prin Târgoviștea de altădată. Curioși să cunoască aceste locuri sunt mulți dar cei care s-au născut, au trăit  și trăiesc  în aceste locuri vor fi emoționați, tulburați și răvășiți. În această categorie se înscrie și semnatara acestui articol – recenzie ce a trăit în Târgoviște 28 de ani, dintre care 22 de ani în Arastaua orașului, str. I.C. Brătianu, devenită ulterior Ștefan Gheorghiu, Rapsodiei, Revoluției, Negustorilor, în două camere ale vilei Zoia, construită, în stil baroc, în 1908, după planurile  arhitectului italian Francisco Venchiarutti, în spatele Cinematografului Victoria. Am înțeles că noul proprietar ar fi promis că în imobilul respectiv, cu trei camere mari, un hol încăpător, alte patru camere mici perpendiculare pe cele mari, cu o curte mare, va realiza o grădiniță – idee extraordinară, numai că deocamdată  nu s-a pus în practică. Păcat, banii vin și se duc, o ctitorie de care să-ți asociezi numele rămâne.

            Autoarea Catrinel Lăzărescu – Tănase  evocă, cu rigoare istorică și talent narativ, cu documente și fotografii din arhiva proprie,  Târgoviștea  la sfârșitul secolului XIX și prima jumătate a secolului XX ce coincide cu afirmarea clasei de mijloc ce a contribuit la prosperitatea economică a zonei. Societăți precum „Astra”, „Steaua Română” au coordonat și condus exploatările de cărbune și petrol. În 1913 România era pe locul 5 în lume ca producător de petrol. În Dâmbovița – Doicești, Moreni, Gura Ocniței, Ochiuri, Șotânga, Răzvad – erau importante centre miniere și petrolifere. Ehe, ce vremuri!

            Importantul loc al amintirilor autoarei este Arastaua, „piață într-un oraș mic”, numită și „Lipscanii Târgoviștei”, în limbaj colocvial, „buricul târgului”. Se afla pe strada I.C. Brătianu și pe străzile alăturate. Fotografiile sunt mărturii ale acestor străzi cu mulțimea de prăvălii, hoteluri, bănci, restaurante, ceea ce confirmă efervescenta viață negustorească – comercială a urbei. Spre stradă și în vecinătate se remarcau case impunătoare: Voronca, Lăzărescu, Faibovici, Radovici, Protopopescu, dr. Pricunda, Moisică, Dițescu Stan, Rusu, Crasopol, Baronide,  ș.a., azi, cele mai multe au fost și sunt în curs de demolare. Erau cunoscute nume ale întreprinzătorilor: Lăzărescu, Crasopol, Zwirner, Rusu, Baronide, Daffu, Protopopescu, Tomescu, Țicoș, Bucurenciu ș.a. Erau și alte locuri comerciale cunoscute: Mahalaua Stelea, Târgul de Jos, Târgul din Lăuntru. Conviețuiau, în deplină armonie, români, sârbi, bulgari, armeni, sași, evrei, greci, italieni.  Farmecul străzilor  centrale de altădată este imortalizat de importante creații cinematografice: „Străzile au amintiri”, în regia lui Manole Marcus, „Astă seară dansăm în familie”, în regia lui Geo Saizescu.

            Cu căldură, duioșie și nostalgie sunt evocați și portretizați bunicii autoarei – Iorgu și Zoia Lăzărescu, tangențial sunt amintiți și străbunicii. Iorgu Lăzărescu a fost un întreprinzător abil și eficient, de formație liberală, și a făcut parte din protipendada urbei. Sunt evocați părinții – Ion (Mielu) și doamna Sofi, o femeie frumoasă, deșteaptă și devotat stâlp al familiei, Adrian, fratele autoarei, servitorii Leana și Dumitru. Cu respect și dragoste este evocată dinastia de avocați a Nicolaeștilor: Iancu, Constantin, Ionel, Vasile, Dinu, excelenta lor pregătire juridică și momentele tragice pe care le-au traversat. Detaliat, meritele renumiților  avocați sunt evidențiate în lucrarea   „Dinastia Nicolaeștilor. 150 de ani de viețuire”, autori: Catrinel Lăzărescu – Tănase, Mihai Oproiu, Corina Andrei, 2025.

            Importanța și prestigiul Târgoviștei de altă dată sunt evidențiate, prin înscrisuri și fotografii, și de vizitele Regelui Carol al II-lea, Principelui Mihai, ale oamenilor politici liberali de la București, de vizitele lui Nenea Iancu / Ion Luca Caragiale, provenit din zonă (Haimanale), prieten cu scriitorul Ion Alexandru Brătescu – Voinești și ale altor scriitori.

            Farmecul urbei de pe Ialomița era amplificat de viața culturală intensă, de spectacolele date la Sala de Arme, susținute de Doamna cântecului românesc Maria Tănase (găzduită de autoare), Ioana Radu, Mia Braia, Rodica Bujor, Romica Puceanu, Ileana Sărăroiu ș.a., de comicii Mircea Crișan și Vasile Tomazian. În aceeași Sală de Arme a debutat, în 1968, Festivalul  de romanțe „Crizantema de Aur” , cu existență continuă până astăzi. Catrinel Lăzărescu – Tănase  a fost invitată să prezinte, alături de George Corneanu, festivalul, fapt petrecut timp de patru ediții. În 2015, Theodor Vasiliu a publicat „Istoria Crizantemei de Aur”, în 2017, s-au sărbătorit 50 de ani de la crearea acestui festival.

            Școala este prezentă în amintirile autoarei și este evocată cu drag și nostalgie. În vremea aceea instituții de învățământ  cu faimă au fost: Liceul „Carabella”, „Ienăchiță Văcărescu”, Școala Militară de Cavalerie, Liceul Militar de la Mânăstirea Dealu, unde a fost elev și Principele – Regele Mihai I. Liceul Carabella poartă numele generosului donator al conacului și al parcului din jur care a devenit, din 1925, Liceul „Constantin și Maria Carabella”. Aici au învățat și autoarea, mama ei, doamna Sofi, Adrian, fratele ei.  Aflăm din lectura cărții detalii privind atmosfera școlii, organizarea activității școlare, disciplinele de învățământ, activitățile extrașcolare. Sunt amintiți, cu respect, profesorii: soții Brânduș, Elena Ionescu, Valeriu Tomescu, Ion Guțu, Mircea Georgescu, Claudia Mustea, d-na Fucs, Viorica Stupcanu, Valeria Bănulescu ș.a. Dintre absolvente s-au remarcat câteva frumuseți ale orașului pe care le admiram pe Corso: Catrinel Lăzărescu, Mariana Magrini, Mariana Dacos,  Cireșica, Reli, Violeta Vasiliu ș.a. M-a emoționat și faptul că, în paginile cărții pe care o prezentăm, am regăsit, numele unor colegi de serie: Doru și Violeta Țicoș, Gigi Rusu, Mihai Serescu, Dandu Protopopescu, Lila Maican, Țili Teodorescu.

            Prezentați cu detalii sunt și foști profesori: Eugen Fruchter (filosofie) și Valerică Dumitrescu, cunoscut dirijor de cor și compozitor. Îmi amintesc un eveniment deosebit trăit de o parte a Corului Învățământului dirijat de exigentul profesor Valerică Dumitrescu. Ne-au așezat într-un colț al străzii din capul bulevardului pentru a cânta un fragment din imn, în timp ce treceau, cu o mașină neagră decapotabilă, Generalul și Președintele Franței Charles de Gaulle, în vizită în România în 1968, care a dorit să viziteze un camarad de război ce locuia în Ulmi, și Președintele României Nicolae Ceaușescu. Mașina a încetinit, Generalul De Gaulle  s-a aplecat, în dreptul nostru, în semn de salut și de respect. Ne-a impresionat caracterul ales al Președintelui Franței care și-a dorit, fiind în vizită oficială în România, să-și caute un camarad de război și să salute un cor provincial.

              Un capitol al cărții se referă la activitatea profesorală a lui Catrinel Lăzărescu – Tănase ce s-a desfășurat, timp de 9 ani, în Ghergani – Răcari. În această perioadă, autoarea i-a învățat pe copii istorie și să vibreze patriotic, a cercetat și a scris despre moșia, conacul, școala și Muzeul Ghica, domeniul lui Ion Ghica (1816-1887), economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat, om politic, reprezentant de seamă al Generației de la 1848. A fost Membru Titular al Societății Academice Române, 1874, președinte, 1876-1879, președinte al Academiei Române în mai multe legislaturi: 1879-1882, 1884-1887, 1890-1893, 1894-1895.

            Autoarea cărții „Cu pași mărunți prin Târgoviștea de altădată” ne-a oferit studii și articole apărute în ziare, reviste și excelentul album „Târgoviștea și vremurile sale de mult apuse”, în colaborare cu Mihai Oproiu și Iulia Ghercă, Editura Cetatea de Scaun, 2024.

            Mulțumim, Catrinel Lăzărescu – Tănase, pentru darul făcut nouă contemporanilor, în special târgoviștenilor, de a ne plimba pe străzile de altădată ale Târgoviștei, de a trăi nostalgia reamintirii locurilor cunoscute și a oamenilor ei speciali.

Elena Macovei a fost profesor universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, specialitatea pedagogie şi ştiinţe ale educaţiei, fiind autoarea unor volume de referinţă în domeniu, precum şi a unor studii esenţiale în reviste naţionale şi din străinătate…