PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – Sloganele modernismului

1. Less is More – mai puțin este mai mult

Minimalismul este un concept ce pare recent sosit în cultura românească, în realitate, eforturile de esențializare a cadrului vieții noastre este una dintre ambițiile fundamentale ale modernismului. „Less is More” este o expresie adoptată de arhitectul german-american Mies van der Rohe în 1947 ce pune accent pe calitate împotriva cantității, pe funcțiune împotriva arbitrarului, pe geometrie pură împotriva ornamentului. Esențializarea, ca fenomen cultural de masă, a fost introdusă ca o preferință pentru puțin, atunci cînd acesta este suficient.

2. Less is a Bore – mai puțin este plictiseală

„Less is a Bore” este o răstălmăcire amuzantă a celebrului „Less is More”, formulată în cartea „Complexity and Contradiction in Architecture” publicată în 1966 de arhitectul Robert Venturi, și reprezintă o blîndă revoltă la abordarea reducționistă a „Stilului internațional”. Devenită slogan al postmodernismului în arhitectură, această expresie descrie opoziția față de raționalismul, funcționalismul și puritatea formală a moderniștilor. Remediile împotriva plictiselii promovate sub această egidă sunt: formalismul, recuperarea (dar de cele mai multe ori reinventarea) istoriei, gustul popular și ironia.

3. Less but Better – mai puțin dar mai bine

În anii 80 formalismul postmodern a început să semene mai mult ca o gîndire magică decît o doctrină arhitecturală, în același timp modernismul în forma lui cea mai epurată părea un exercițiu elitist, depărtat de intuițiile celor ce nu puteau abandona istoria. Funcționalismul risipește din nou fantasmele postmoderne dar se ajustează către un pragmatism mai uman, mai apropiat de nevoile individului. „Less but Better” este titlul unei cărți, publicată în 1995, ce urmărește teoria de lucru a designer-ului german Dieter Rams. Chiar dacă această expresie a luat formă abia în anii 90, spiritul ei a marcat întreaga mișcare neomodernistă din arhitectură și design, accentuînd importanța calității sustenabile în detrimentul ideologiei.

4.Yes is More! – „Da” este mai mult!

„Yes is More – An Archicomic on Architectural Evolution” este o carte a arhitectului danez Bjarke Ingels în care acesta a expus o parte din opera și teoria arhitecturală a companiei de proiectare BIG, pe care o și conduce. Cartea, cu format mixt, parțial bandă desenată, parțial eseu teoretic, a ajuns pe rafturile librăriilor în 2009. „Yes is More” s-a dorit o celebrare a optimismului și exuberanței arhitecturale ce a precedat criza financiară din 2008, fiind fundamentată într-un context în care toate economiile creșteau și toți credeam în promisiunea unui paradis imobiliar mondial. Desigur, cumplita recesiune economică globală ce a urmat prăbușirii piețelor financiare (distruse tocmai de specula imobiliară) a infirmat tot acest omagiu adus gîndirii pozitive. În loc să fie prima carte dintr-o nouă epocă a construcției s-a dovedit a fi ultima dintr-o perioadă marcată de false speranțe. Chiar și așa „Yes is More” este o expresie emblematică pentru cei ce, căutînd abundența, pun curajul orb înaintea simțului măsurii.

5. Cheap is More – mai ieftin este mai mult

„Cheap is More” este mantra sub care lucrează Anne Lacaton și Jean-Philippe Vassal, laureații premiului Pritzker pentru arhitectura în 2021. Pentru cei nefamiliarizați cu economia construcțiilor acest slogan ar putea părea o reclamă de bazar, în realitate, ceea ce stă în spatele operei lui Lacaton & Vassal este o estetică a optimizării. Este o filosofie care sacrifică formalismul funcțional și pe cel decorativ pentru a maximiza posibilitățile de utilizare de spațiu ale obiectului construit. Este cu siguranță cel mai nobil efort teoretic din ultimele decade, sper ca la un moment dat să revin cu un comentariu mai amplu pe această temă.

P.S. Și acum puțină lamentare. În enumerarea de mai sus stă un mic rudiment de istorie a modernismului arhitectural, mă tem însă că astfel de subiecte sunt total neinteresante pentru majoritatea concetățenilor mei. România este o țară aproape plină cu oameni neconsolați, toți avem mici dureri personale produse de un rest al lumii insensibil la preocupările noastre. Cred că neconsolarea mea (parte din această schemă națională) vine din faptul că mi se pare că trăiesc într-o societate oarbă la tiparele care o construiesc. Nici nu pot să îmi imaginez, în același sens, frustrările economiștilor, istoricilor, filosofilor, poeților, etc.

ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă” târgovișteană.