PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – Sensibilități de tip abstract

1. Piet Mondrian

„Tableu 1”, tabloul din imagine a fost realizat acum 100 de ani, într-o perioadă marcată în Europa de decepțiile primului război mondial. Filosofia analitică apărută la începutul secolului XX devine tot mai relevantă în acea perioadă prin critica pozițiilor tradiționale și prin instrumentele logice pe care își construiește argumentele, influența unor figuri reprezentative precum Bertrand Russell sau Ludwig Wittgenstein crește semnificativ. La începutul anilor 20, în forfota inventării unei viziuni alternative la idealismul eșuat al secolului XIX, apar diverse nuclee intelectuale în vestul Europei printre care și „cercul de la Viena”, un grup de filosofi cu pregătire științifică și de oameni de știință cu educație filosofică (Moritz Schilick, Otto Neurath, Rudolf Carnap, și mulți alții). Aceștia lansează „pozitivismul empiric”, un proiect filosofic reducționist, centrat pe știință ca metodă de dezvăluire a lumii, resping metafizica pe care o consideră neinteligibilă și supun sistematizării filosofice doar întrebări verificabile. Urmărind obsesiv răspunsuri concrete cu valoare universală, aceste curente de gîndire, dublate de succesul științelor exacte, au creat un climat favorabil pentru manifestări raționaliste pe toate planurile culturale. Trama carteziană ca sistem formal devine suport al ambițiilor modernității. În acest context „Tableu 1” nu mai pare o foaie dintr-un caiet de matematică arbitrar colorată, ci expresia unei interpretări raționale a lumii, o încercare de a da reprezentare artistică unei realități mentale. „Obiectul” urmărit este natura secvențială a realității, aceasta este reprezentată prin segmentele clar determinate ale compoziției dar și per ansamblu prin faptul ca tabloul însuși este o secvență dintr-o rețea mult mai întinsă, ce depășește limitele finite ale pînzei. O pictură De Stijl (curentul artistic în care se încadrează opera abstractă a lui Mondrian) este mai apropiată conceptual de un obiect de tip smartphone (sau alt instrument mobil pe care probabil citiți această gazetă) decît este de o pictură, să spunem, renascentistă. Motivul este faptul că o imagine ca cea din Tableau 1  nu surprinde un moment dintr-un fir epic (așa cum face o pictură clasică) ci un aranjament din cadrul unui sistem abstract în care coexistă infinite posibilități de permutare.

 

2. Kazimir Malevich

„M-am transformat în zero-ul formei și am ajuns la creație din nimic, adică, înspre Suprematism, înspre noul realism în pictură: creația non-obiectivă”… Kazimir Malevich – From Cubism and Futurism to Suprematism. The New Realism in Painting – Noiembrie 1916. Malevich era convins la începutul secolului XX că arta formală: secvențe de natură, madone, nuduri, și-au epuizat capacitățile expresive și că doar în spatele abstractizării totale se poate găsi „supremația sentimentului artistic pur”. Iată un precursor al acceleraționismului.

1. S. În cultura contemporană, cei mai vizibili urmași al suprematismului sunt,  în mod surprinzător, construcțiile arhitectei Zaha Hadid. Aceasta și-a modelat întreaga gîndire estetică în jurul suprematismului și a încrederii totale pe care Malevich a avut-o în ideea de creație pură. Au rezultat astfel obiecte de arhitectură impractice, scumpe, greu de întreținut dar totodată spectaculoase, memorabile, capabile să antreneze imaginația privitorului. Iată un exemplu, Centrul Heydar Aliyev din Baku, și în acest caz, ca în multe altele, li s-a reproșat arhitecților proeminenți disponibilitatea de a colabora în schimbul banilor și a faimei cu regimuri autoritare în nevoie de reprezentare monumentală. Se pare că autorii cu pricina au apreciat în primul rînd „supremația” formei artistice neglijînd alte elemente ale ecuației.

3. Jackson Pollock

În comparație cu aspectul contondent al lucrărilor de abstractizare geometrică, picturile lui Pollock par total ambigue. Criticii de artă ne explică însă că pictura expresionist-abstractă explorează o relație de tip determinist între cauză și efect, între intenția agentului și rezultatul surprinzător al acțiunii intenționate. Dacă în reprezentarea geometrică actul rațional urmărea constant scopul lucrării de la ideea de origine la rezultatul final, în cazul lui Pollock originea este mai degrabă o dorință pe care pictorul o atinge cu aproximare artistică, prin mijloace aparent haotice. Influențe externe asupra actului creativ devin parte integrantă a acestuia, Pollock susține că rezultatul lucrării este perfect controlat dar nu doar de tehnica lui ci și de comportamentul impredictibil al tehnicii în sine. Într-un fel, acest mod de lucru este mai deterministic din punct de vedere filosofic pentru că pune liberul arbitru în plan secund. Se pare că în arta gestualistă, gestul într-adevăr contează.

 

4. Cy Twombly

Majoritatea producției artistice este descrisă ca sublimare a unor experiențe intense, deseori traumatice. Creatori mistuiți de anxietate și inadecvare, găsesc în expresia artistică singura formulă de eliberare, de documentare cu demnitate a abisului ființei umane. Sau, cum spunea Andrei Pleșu că spunea Constantin Noica: „pentru viața spirituală condițiile bune sunt proaste” (auzită din auzite este aproape zvon). Există însă și excepții. Cy Twombly s-a născut în SUA într-o familie înstărită care la încurajat pe tînărul poreclit Cy în toate căutările sale (porecla vine din lumea baseball-ului, tatăl său fiind jucător profesionist). A urmat o prestigioasă școală privată, iar la începutul anilor 50  a studiat arta la New York, după, tînărul Twombly a hotărît să plece într-o călătorie a descoperirii de sine prin Europa. A cunoscut o atrăgătoare tînără din aristocrația italiană cu care s-a căsătorit și alături de care a trăit la Roma restul vieții. Încercările artistice ale lui Cy Twombly au găsit recunoaștere și susținere din primul moment, a fost imediat îmbrățișat de elitele europene și de cele americane, pe parcursul întregii cariere de pictor abstract s-a bucurat de prestigiu și de aprecierea tuturor celor pe care ia prețuit. Îmi amintesc că imediat după ce am aflat aceste date din biografia radioasă a lui Cy Twombly, nu am mai putut vedea în opera lui altceva decît degajare, optimism și ușurință de sine.   

ROBERT  MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă” târgovișteană.