PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – Reflexii

    1.The Weather Project

The Weather Project este o instalație de artă realizată în 2003, în galeria turbinelor din Tate Modern, de unul dintre superstarurile artei contemporane, danezo-islandezul Olafur Eliasson. Obiectele artei noi, care nu aparțin unui format  clasic de prezentare, au alături de nume și o scurtă enumerare a materialelor utilizate și a dimensiunii, parțial pentru a-i orienta puțin pe cei ce sunt doar în vizită. Descrierea oficială a acestui proiect este: lumini cu monofrecvență, folie de proiecție, mașini de fum, folie de tip oglindă, aluminiu și structuri tip schelă, 26,7m x 22,3m x 155,4m. Instalația constă într-un semicerc luminos cu o rază de 7 metri ce difuzează 200 de lămpi cu monofrecvență, imaginea unui disc solar apare în percepția observatorului prin completarea semicercului cu reflexia lui din plafonul galeriei. Acest plafon a fost transformat de artist într-o oglindă ce ocupă întreaga suprafața a tavanului sălii, dublînd la nivel de senzație înălțimea acesteia. Fumul scenografic dă consistență materială spațiului decupînd parcă un segment atmosferic dintr-o altă dimensiune. Ca vizitator cînd te uiți spre „cer” îți vei vedea reflexia proiectată la circa 50 de metri de locul în care te simți prezent. Mai descriptive decît cuvintele mele ar fi cîteva imagini din perspectiva unui observator direct, le puteți vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=IsT9vEpfNq4 Din păcate nu am avut ocazia să experimentez direct această lucrare de artă, dar am parcurs instalații mai mici realizate în acest tip de lumină de Olafur Eliasson. Lumina galbenă monofazică nu este o lumină albă colorată în galben ci o frecvență redusă din spectrul luminos care produce o componentă monocromatică a luminii, adică doar o singură lungime de undă din suma celor ce împreună compun albul luminos. Această alcătuire parțială a luminii dezorientează receptorii retinei astfel încît după ce petreci ceva timp într-un spațiu integral galben vei percepe pentru o perioadă scurtă după ieșire, pînă ce retina se readaptează la lumina naturală, întreaga lume ca fiind albastră. Acest efect colateral, frumos și înspăimîntător simultan, este „ecoul” simțurilor tale.

 

    2.Cloud Gate

„Poarta norilor” sau „fasolea” cum îi spun localnicii, este o sculptură finalizată (la nivelul finisajului ultim) în 2006 în parcul Millenium din Chicago de sculptorul britanico-indian Anish Kapoor. Este realizată din oțel-inox șlefuit „oglindă”, este uriașă, enorm de grea, exorbitant de scumpă, irepetabilă ca efort. Pînă la cota 2 metri sculptura este curățată zilnic. Pentru a vă face o imagine mai bună a efectului public al acestui obiect, iată un scurt filmuleț realizat de un amator, candoarea prezentării este potrivită felului în care o lucrare de artă urbană se adresează tuturor trecătorilor: https://www.youtube.com/watch?v=IVqWosmM8VA sau, pentru cei interesați de o descriere mai „lucrată”, puteți viziona filmulțele de pe pagina autorului: http://anishkapoor.com/210/cloud-gate Anish Kapoor este unul dintre cei mai celebrați artiști contemporani, obiectele oglindă sunt o componentă importantă a operei sale în care acesta investighează limitele unui obiect material, dispariția sau dizolvarea formei în reflexia perfectă a mediului. La polul opus studiilor în reflexie a luminii, Kapoor, este interesat și de posibilitățile absorbției complete a luminii. În ultima decadă a finanțat un proiect de cercetare care a produs „cel mai negru pigment din lume”, un tratament pentru suprafețe alcătuit din nano-tubiculi care absorb aproape complet întregul spectru luminos. Ca urmare obiectele astfel „vopsite” par niște pete uniforme de culoare pentru că geometria lor nu este relevată de lumină. Reflexia perfectă și negrul perfect, par două fețe diferite ale aceluiași fenomen: pierderea unui sine exterior. 

„Ești aici” este o neobișnuită instalație de artă în care vizitatorul este, într-un fel, principalul „exponat ”. Acest proiect al companiei de teatru Dries Varhoeven este o „situație” participativă, creată inițial în 2007 și reluată de curînd datorită relevanței sale în contextul distanțării sociale și a diverselor forme de restricții publice ce s-au instituit oficial în 2020 în spațiul european. Instalația se montează pe scene ce beneficiază de scenotehnica turnului clasic de teatru. Fizic  constă în 39 de camere dotate cu un pat de o persoană prezentate vizitatorilor în termeni hotelieri, ba chiar biletul „evenimentului” este de fapt prețul „cazării” într-una dintre aceste camere. Pereții sunt fragili, atmosfera camerei precară, singurul element special este plafonul oglindă. Participanții la instalație ce au fost conduși pe rînd la camerele lor sunt izolați în aceste mici spații, în solitudine și anonimat. Fără prea multe de făcut majoritatea oaspeților ajung să contemple existența lor izolată în oglinda din plafon. Ce nu știu ei este faptul că plafonul oglindă este comun tuturor camerelor și că este montat pe o structură mobilă acționată de echipamentele din turnul de scenă. Deodată plafonul începe să se ridice, senzația observatorului fiind cea a unei încete depărtări de sine pe măsură ce distanța dintre observator și planul de reflexie crește, încet oglinda ajunge suficient de distanțată de poziția inițială încît devine vizibilă și reflexia din camerele învecinate, acum ocupanții nu mai sunt singuri, își corectează ținuta, încearcă să proceseze această ciudată situație de proximitate vizuală, pe măsură ce se ridică plafonul oglindă reflexia cuprinde din ce în ce mai multe camere pînă cînd la final este relevată întreaga comunitate a oaspeților izolați dar împreună.  Această meditație pe tema situării noastre în singurătăți separate de bariere fragile ca părți dintr-o singurătate de grup pe care fiecare membru o trăiește individual, poate oferi consolare celor ce descoperă astfel că povara colectivă se ajustează unicității fiecăruia dintre noi. Mai multe detalii găsiți în următorul link: https://driesverhoeven.com/en/project/u-bevindt-zich-hier/

ROBERT  MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă” târgovișteană.