De când fabric amintiri, ideea de înnoire mi s-a părut mereu mai interesantă decât cea de revenire, am fost mai curios în legătură cu viitorul și mai puțin sensibil la nostalgie, mi-a păsat mai mult de amintiri viitoare decât de rememorarea trecutului. S-ar putea ca acest lucru să reprezinte, mai degrabă, o fugă de trecut decât vocația pasului următor, în fine, pragmatic vorbind, un viitor mai bogat în posibilități mi s-a părut, în termeni concreți, mult mai valoros decât un trecut glorios. Dacă sunt sincer până la capăt, ar trebui să recunosc că, uneori, i-am considerat pe tradiționaliști ca fiind blocați în tablouri idealizate ale trecutului, dezinteresați de imaginația necesară desenării unui viitor, temători în fața competențelor suplimentare pe care ni le cere noutatea. Astăzi, în lumina ultimelor evenimente istorice, mă întreb dacă nu am fost eu blocat într-o imagine idealizată a viitorului, dacă nu ar trebui să fiu eu dezamăgit de limitele imaginației, dacă nu sunt și eu un exponent al incompetenței generalizate în proiecții de viitor. Auzim că epoca optimismului s-a încheiat, dividendul păcii s-a sfârșit, urmează să ne ajustăm la scenarii de caz extrem, într-o lume ce, evident, nu ne încape pe toți. Poate conservatorii au dreptate când spun că lumea este un loc rău și primejdios în care datoria ne cere să luptăm toți pentru aceleași resurse limitate, că există un rău încarnat și că prevenția în fața lui se rezolvă prin suprimarea diferenței, prin baricadare, prin repetiție ritualică, prin verificarea în timp oferită de tradiție. Dar poate nu au dreptate, poate pulsațiile istorice ale arhaismului, la care suntem martori acum, reprezintă tocmai semnele unor dogme în descompunere, oricum ar fi, optica asupra viitorului, în special pentru progresiști, necesită câteva corecții.
O listă a deziluziilor reci ce ar trebui să intre în atenția optimiștilor poate fi cea punctată de economistul Robert Reich în articolul „Putin și Trump m-au convins: am înțeles greșit secolul XXI”, publicat în The Guardian pe 13 Martie 2022, iată un rezumat al ideilor în care ne-am pus speranțe false.
Naționalismul va dispărea. Economistul american, ca și mulți alți intelectuali contemporani s-au așteptat ca granițele să devină permeabile până la dizolvare pe fondul globalizării, a interdependenței economice, a unui univers cultural lărgit. Greșit… Atât Putin cât și Trump au exploatat naționalismul xenofob pentru a-și construi puterea, ce-i drept agresiunea lui Putin a aprins și un patriotism impresionant în Ucraina.
Nu se mai poate controla dintr-o poziție centrală informația cetățenilor. Speranța era că în peisajul tehnologiilor recente fluxurile de informație nu mai pot fi îngrădite, astfel, lipsiți de instrumentele propagandei, tiranii nu vor mai putea ține captive largi populații în narațiuni întunecate, orchestrate strict în serviciul puterii centrale. Greșit… Atât Trump cât și Putin au umplut media cu minciuni, mai mult, Putin a putut chiar opera instrumente ale cenzurii tipice, speram noi, unor epoci apuse.
Națiunile dezvoltate nu vor mai purta războaie pentru teritorii geografice. Se presupunea că în noua economie pământul va deveni mai puțin valoros decât know-how-ul tehnologic. Noile criterii de competiție vor fi cele legate de inovație. Aproape greșit… Chiar dacă talentul și cunoașterea sunt critice, se pare că și accesul la materia primă necesară tehnologiei rămâne în egală măsură critic.
Puterile nucleare majore nu vor risca un război între ele datorită certitudinii distrugerii reciproce. Părea de domeniul înțelepciunii convenționale că un război nuclear ar fi de neînchipuit. Problema a revenit în suspensie odată cu bravura lui Putin.
Civilizația nu va mai fi ostatica unor nebuni izolați ce au puterea de a crea dezastre. Era considerat un fenomen al secolelor trecute. Astăzi, spre deosebire, chiar și într-un regim totalitar, părea ca fiind preferabilă descurajarea din interior a actelor de tiranie extremă. Greșit din nou…
Avansurile tehnologice în tehnica militară precum războiul cibernetic sau arme de mare precizie vor minimiza numărul de victime civile. Specialiștii în apărare au tot comentat faptul că puterile sofisticate nu mai au nevoie să atace civili, doar teroriștii îi țintesc pe cei lipsiți de apărare. Greșit în mod tragic… Numărul de victime civile în Ucraina crește îngrozitor.
Democrația este inevitabilă. Greșit!
Desigur, putem demite aceste idei, ca pe niște amăgiri idealiste, acum pare ridicol că au fost luate cândva în serios. Realiștii, confirmați de evenimentele curente, ne amintesc (uneori jubilând) că nimic din ce e mai sus nu avea cum să supraviețuiască inerțiilor istorice, centrele de putere văd lumea diferit și aceste diferențe, prin acumulare, devin ireconciliabile.
ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabella” târgovișteană.
Facebook
WhatsApp
TikTok
