Progresismul și tradiționalismul sunt niște termeni generaliști ce pot acoperi un orizont imens de interpretări și, prin urmare, pot fi folosiți pentru a justifica orice. Avem nevoie de o înțelegere mai bună a celor două subiecte pentru a naviga cu mai multă precizie între idei ce sunt livrate astăzi gratuit la nivel de cuvânt și foarte scump, mai ales în suferință, la nivel de acțiune.
Acum aproape două luni, „tăticul americii”, Jordan Peterson, a demisionat din poziția de profesor titular de la universitatea din Toronto și a glisat lateral în cea de profesor emerit la aceeași instituție. Peterson a marcat acest moment pentru posteritate printr-un articol publicat în National Post în Canada, în care își explică situația cauzată de inamicii normalității: BIPOC (black, indigen, person of colour – negru, băștinaș, persoană de culoare), ceea ce el numește D-I-E (diversitate, incluziune, echitate), etc. Articolul a fost citit de autor cu intonație și pentru urmăritorii canalului Youtube pe care îl păstorește, aproape că uitasem dramatismul solemn cu care tratează astfel de probleme, puteți să vedeți punerea în scenă la următorul link : https://www.youtube.com/watch?v=oq2rBE5zwAs&t=910s .
Chiar dacă problemele denunțate de psihologul canadian merită o discuție serioasă, felul în care el împarte tranșant lumea în două entități în conflict existențial, anulează spațiul oricărui dialog pe această temă. Lucrurile sunt clare pentru Peterson, pe de o parte „ei”: progresiștii, înnebuniți de ideologii fanteziste, preocupați doar de confuzia de gen și de răscumpărarea imposibilă a unei vine eterne ce stă la baza succesului lor.
Pe de altă parte, „noi”, tradiționaliștii, iubitori de tot ce este sfânt, experți în arta cântăririi acțiunilor morale. Înțelegerea acesta a lumii în termeni duali, radical contrastanți, mereu în opoziție, nu mi se părea un mare pericol pentru că oamenii, în realitate, nu pot fi împărțiți în buni și răi chiar atât de ușor. M-am înșelat, descrierea aceasta bipolară a societății cuplată cu psihologia frustrării, a destinului neîmplinit, a măreției istorice, poate crea dezastre. Când lumea are doar două posibile compartimente, progresism și tradiționalism (aceasta este doar una dintre formele dualismului contemporan), putem îngrămădi în fiecare buzunar, de-a valma, cele mai bizare idei, pe care le lipim cu adezivi de mântuială doar în a opune celorlalți un bulgăre mai mare de convingeri.
În plan personal, sunt convins de profunda irelevanță a lui Jordan Peterson și atunci de ce atât tam-tam pe seama bietului om? Pentru că, spre sfârșitul articolului cu pricina, recentul profesor emerit spune următorul lucru: „…de ajuns, de ajuns, de ajuns! În final știați că Vladimir Putin capitalizează pe seama acestei nebunii „treze” (woke)”, după care continuă cu un citat dintr-un articol numit „Noua ideologie „conservatoare” a Rusiei în opoziție cu liberlaismul”, scris de Anna Mahyjar-Barducci, publicat pe site-ul organizației MEMRI (Middle East Media Research Institute), iată și un link către acest articol : https://www.memri.org/reports/russias-new-conservative-ideology-counter-liberalism . Peterson nu este un adept al lui Putin, dar pare foarte mirat că președintele rus spune aceleași lucruri ca și el. „ Avocații așa-numitului „progres social” cred că introduc umanitatea într-un fel de nouă conștiință mai bună… aceste prescripții nu sunt noi de loc… Rusia deja a fost acolo. După revoluția din 1917, bolșevicii, sprijinindu-se pe dogmele lui Marx și Engels, au spus că vor schimba obiceiurile și nu doar cele politice sau economice, ci chiar însăși noțiunile de moralitate umană și fundamentele unei societăți sănătoase. Distrugerea unor valori vechi de când lumea, a religiei, a relațiilor dintre oameni, până la respingerea ideii de familie, încurajarea denunțării celor iubiți, toate acestea au fost proclamate progres… Asta ar trebui să ne amintească de lucrurile la care sunte martori acum. Privind la ce se întâmplă în unele țări vestice suntem uimiți să vedem practici pe care noi, din fericire, le-am lăsat în trecutul îndepărtat. Lupta pentru egalitate și împotriva discriminării s-a transformat într-un dogmatism la limita absurdității, când lucrările marilor autori din trecut – cum ar fi Shakespeare – nu mai sunt predați în școli și universități pentru că ideile lor sunt considerate înapoiate. Clasicii sunt considerați înapoiați și ignoranți la importanța genului și a rasei. În Hollywood sunt distribuite documente despre cum să povestești, despre câte personaje de culoare sau gen trebuie să ai într-un film. Asta este mai rău decât ce producea departamentul de propagandă al comitetului central al partidului comunist din Uniunea Sovietică.”, spunea Putin la forumul Valdai, în Octombrie anul trecu,t conform Annei Mahjar-Barducci.
Dar aceste cuvinte sunt identice cu discursul lui Peterson, ba chiar cu discursul lui Horia Roman Patapievici sau a altor intelectuali conservatori din România, oameni serioși, cu carte, care mai tot timpul au dreptate. Ce se petrece? Are dreptate și Putin la pachet cu modelele noastre? Se folosește rusul de aceste idei doar pentru a se insera în disensiunile din interiorul societăților vestice? Sau cuvintele de mai sus, chiar dacă într-o analiză rudimentară par adevărate, nu sunt suficiente pentru descrierea unui tablou real al lumii în care trăim? Sofismele, extrapolarea grăbită și un spirit de observație îngust, puse în serviciul unor convingeri teribiliste te pot face soldat într-un război ideologic fals. Catastrofal este faptul că astfel de idei necoapte ajung să reprezinte teoria unui război adevărat, cu oameni morți, cu vieți distruse.
Articolul de pe MEMRI, menționat mai sus, puncta faptul că în deriziunea conversației culturale publice este posibil ca țări scăpate de jugul Uniunii Sovietice să redevină importatoare de ideologie conservatoare din Rusia. Ungaria, Polonia, primele scăpate din aria de influență roșie deja manifestau sensibilități tradiționaliste împrumutate cu oportunism politic din spațiul rusesc. Dacă valorile tradiționale pe care le apără Putin sunt familia, credința, continuitatea istorică, cum se va face puntea tradițională între trecut și viitor pentru cei peste deja un milion de copii plecați din Ucraina, din care sute sunt orfani sau separați de părinți?
ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabella” târgovișteană.
Facebook
WhatsApp
TikTok
