Săptămâna trecută am amintit răspunsul lui Jacques Herzog la întrebarea „ce pot face arhitecții în legătură cu problemele acestei lumi”, ridicată de David Chipperfield, pe scurt, concluzia arhitectului elvețian a fost „nimic”, răspunsul mai larg pare a fi fost însă „nimic definitiv”. Această nedeterminare nu este descurajantă pentru toată lumea, există arhitecți și teoreticieni încă încrezători în rolul arhitectul în modelarea societății contemporane. Florian Hertweck spre exemplu atribuie practicii arhitecturale două caracteristici majore, prima, să-i spunem de ordin fenomenologic, se consumă în jurul unor probleme formale imposibil de tranșat de tipul: ce este preferabil cercul sau pătratul, sau ce este mai profund ca experiență faptică atingerea lemnului sau pietrei naturale, și a doua, de ordin politic, preocupată în special cu ceea ce trebuie să adăpostească arhitectura. Hertweck, interesat în special de aspectul politic, emancipativ, al arhitecturii își concentrează atenția pe cea de a doua categorie pe care o împarte în 5 subcategorii.
1.Activismul. Acești arhitecți sunt mai puțin implicați în proiectare și mai mult în diverse forme organizate sau individuale de generare de atenție, de presiune publică, de acțiune constructivă în zone speciale cum ar fi taberele de refugiați. În această categorie sunt cei ce se revendică a fi în linia întâi a „frontului”.
2.Pragmatismul. Găsim aici angajament la nivel de design și proiectare orientat, oarecum divergent, către un progresism experimental sau către culturalism și recuperare. Acești arhitecți sunt preocupați în special de obiectul constructiv finit, relevanța politică a efortului lor venind din modul instrumental în care duc la bun sfârșit execuția unor proiecte foarte ambițioase conceptual, foarte greu de integrat economic într-o piață bazată pe o relație needucată, rudimentară între cerere și ofertă.
3.Programatismul. Avem aici arhitecții care în generarea obiectul arhitectural se implică, în mod programatic, de la nivelul legislației și administrației orașului la soluții de finanțare, de angajare a publicului, etc. Acești arhitecți abandonează rolul de prestator de servicii și , eliminând noțiunea de client, încearcă să creeze sau să influențeze condiții de temă la care să răspundă cu un obiect arhitectural complet pe care tot ei să îl introducă în circuitul social și economic al orașului. Acești oameni sunt contrapunctul poziției fataliste „nu se vrea”.
4.Arhitectura analitică. Acest trend, specific de obicei cadrului academic sau organizațiilor, încearcă să genereze o teorie arhitecturală ce pleacă de la ansamblul masei construite într-un teritoriu. Se măsoară astfel implicațiile sociale, economice, politice a diverselor acțiuni și soluții constructive. Genul acesta de viziune de ansamblu este incredibil de rar într-o piață capitalistă bazată pe fărâmițarea profesiei în interese individuale concurente în economia serviciilor.
5.Arhitectura narativă.Acoperă comunicarea publică a problematicii arhitecturale în societate, dezvoltarea unor teorii corelate cu politicul, cercetează critic arii de interes ce adresează viitorul umanității.
Deși pot părea preocupări de lux într-o societate cu mult surplus disponibil, astfel de activități sunt vitale pentru direcția în care se deplasează lumea contemporană. Cât de des ați întâlnit în dialogul public de la noi astfel de teme? Problema majoră nu constă doar în lipsa de disponibilitate a publicului pentru subiecte complexe, de fapt în toate țările mari, în cele dezvoltate evident, există o distanță semnificativă între consumatori și, să spunem, elitele profesionale, însă acolo există instituții care să medieze această distanță, există sisteme funcționale prin care experimentarea pe prototip a celor ce caută soluții se transformă, uneori doar aproximativ, în produs pentru utilizatori. Societate românească însă este complet descoperită în acest sens, ceea ce va împărții în cele din urmă câmpul social în două mulțimi radical separate, una minusculă a adaptaților individuali și una uriașă a precariatului.
ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabella” târgovișteană.
Facebook
WhatsApp
TikTok
