PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – O privire către viitor

Fabrica de montaj Bang & Olufsen din localitatea Struer are în zona cantinei un perete de 30 de metri pe care sunt plasate ordonat 1231 de portrete ale angajaților care au lucrat în companie cel puțin 25 de ani. Oficialii prezintă întinsa instalație murală cu mândrie sinceră. Iată un exemplu de stabilitate, iată promisiunea unei vieți calme dar împlinite în mirificul peisaj rural danez, iată un ideal ce funcționează în egală măsură atât pentru angajator cât și pentru angajat. „Doamne sper să nu ajung pe peretele ăla” șopti ca pentru sine o tânără din departamentul marketing care ne însoțea în vizitarea fabricii, „de ce?” am întrebat-o, „pentru că am planuri mai mari decât să înțepenesc toată viața în locul ăsta”. Desigur repulsia era prematură ținând cont că tânăra nu parcursese încă nici 10% din perioada necesară calificării pentru înrămarea pe perete, totodată reacția ei nu poate fi demisă imediat doar ca o nestatornicie de debut.

Transformările substanțiale la nivel de percepție și motivare a tinerei generații nu sunt cauza ci efectul unor schimbări esențiale în felul în care este organizată astăzi munca. Modificările din structura economică a societății împreună cu așteptările din ce în ce mai mari ale angajatorilor și angajaților deopotrivă au făcut ca modul în care se trasează parcursul pe piața muncii să se schimbe spectaculos la intervale scurte de timp. Acest fapt pune o extraordinară presiune pe un sistem educațional depășit care în loc să furnizeze soluții transferă întreaga responsabilitate în planul personal al celor ce caută încadrarea în muncă determinând în acest fel noi forme de individualism. O astfel de autonomie personală este bine primită într-o țară precum Danemarca. Un sistem progresiv de taxare asigură venituri comparabile pentru multe ramuri de activitate (lucru care sprijină mobilitatea socială, spun unii, dar care descurajează competitivitatea, spun alții), o construcție instituțională responsabilă creează un design social confortabil (Danemarca se situează pe locuri fruntașe în lume la calitatea și accesibilitatea sistemelor de sănătate, educație, siguranță publică și cadru natural), în aceste condiții de calm general prestația economică a danezilor îi poziționează pe locul 6 mondial la productivitate (67,6 $ PIB per ora de muncă) cu o medie de activitate pe săptămână de doar 27,2 ore (locul 2 în același clasament). O măsură cu adevărat elocventă a autonomiei personale la danezi o reprezintă însă procentul de tineri între 25 și 34 de ani care încă mai locuiesc cu părinții, media uniunii europene este de 28,7% , media țărilor cu economie dezvoltată (Germania, Marea Britanie și Franța) este de 15%, ( un caz aparte îl reprezintă Italia unde complexul matern ține familia într-o singură unitate locativă în proporție de 50,6% , acest procent este specific și Europei de est). În Danemarca doar 3,7% din categoria demografică 25-34 ani mai locuiesc alături de părinți (situație care a atras îngrijorător atenția guvernului pentru că în 2010 acest procent era de 1,2%).

Problema tinerilor ca agenți economici independenți este abordată într-un mod radical diferit în economia controlată din China. În acest caz guvernul are o strategie națională de deconstrucție a familiei tradiționale în care tinerii își serveau comunitatea locală și pe cei apropiați până când ei înșiși deveneau serviți de urmașii lor. Modelul urmărit este cel euro-american în care, după absolvirea ultimei trepte de educație, un tânăr lasă părinții în urmă pentru a-și construi o carieră pe cont propriu. Aici reforma educației este prezentă de la primii pași, de exemplu în Guangzou și în Shenzen centrele civice sunt create în jurul unor programe arhitecturale de import: operă, muzeu, bibliotecă, realizate fără restricții bugetare de staruri ale arhitecturii din vest, aceste ansambluri urbane sunt dominate însă de „palatul copiilor”. Un astfel de centru de educare este organizat de obicei în jurul unui atrium supradimensionat în care părinții așteaptă liniștiți ieșirea copiilor lor de la diversele cursuri de pian, olărit, modelaj etc. toate organizate după metodologii vestice, consecvente cu valorile societății de consum. Între acești poli, statul social scandinav și sistemul centralizat chinezesc, întâlnim mai multe întrebări decât răspunsuri când vine vorba de integrarea tinerilor în economie. Studiile despre evoluția mediului de muncă ne descriu o situație considerabil diferită de cea din trecut, motivația tinerilor lucrători plasează importanța salariului pe locul 8 din 26 de subiecte de interes în muncă. Pe primele patru poziții sunt în ordine inversă: o bună relație cu șeful, un bun raport viață personală / muncă, o bună relație cu colegii și pe primul loc aprecierea pentru lucrul făcut.

Predicțiile exacte despre viitor sunt doar o dovadă de trufie, mai mult, îmi este clar că avem dificultăți inclusiv în a clasa felul în care acest viitor este impredictibil. În plan personal însă mă găsesc din ce în ce mai puțin impresionat de lamentările curente ale pesimismului național: ne-am pierdut identitatea, ne-a părăsit norocul, l-am uitat pe Dumnezeu, etc. Cred că societatea românească ar trebui să fie mai preocupată de viitor, mai curioasă și mai dispusă în a citi cu atenție semnele noului.

La mulți ani!

ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabella” târgovișteană.