PARADIGME DIN POST-IZOLARE – Robert MARIN – Frumusețe și urîțenie

Modernitatea a abolit canoanele frumuseții, standardizarea de astăzi nu mai are pretenții de interpretare a lumii, aproape toate normele contemporane încearcă să rezolve raționalist chestiuni de siguranță și predictibilitate. Acest lucru îmi pare mie unul pozitiv pentru că în ciuda „culturii desființării”, atît de fioroasă după unii, avem în prezent o arie mai redusă de incriminare a gîndului. În fine, în realitate, nereglementarea frumuseții este doar o aparență, există acum, spre deosebire de trecut unde norma era clară și generală, o multitudine de sisteme în care putem încadra estetic obiectele acestei lumi. În istoria recentă a culturii au apărut formule sofisticate, deseori contraintuitive, de definire și îmbogățire a conceptului de „frumos”, dar tocmai datorită nivelului ridicat  de complexitate, aceste încadrări rămîn ascunse unui public larg ce, în numele libertății, a adoptat sloganul „frumusețea este în ochiul privitorului”. Trecerea de la obiectivism la subiectivism, spun unii conservatori, a creat un dezastru estetic, și într-un fel au dreptate. Nu o să continui mai mult cu teoria frumosului acum, ce vreau să spun este că de unde privesc eu, cel puțin în România, trăim într-un loc cu mult mai multă urîțenie decît ar fi cazul. Există o responsabilitate a „autorităților centrale” în această chestiune, dar în mare, vina se distribuie democratic către majoritate, ale cărei opțiuni estetice sunt lamentabile. Incultura și individualismul au făcut din țara noastră un „studiu în urîțenie”, mă încumet să enumăr cîteva posibile cauze.

1. Lipsa educației… Decade de subfinanțare ale sistemului public de învățămînt a lăsat în urmă cetățeni lipsiți de: cultură generală, competențe analitice, spirit critic, busolă morală. Ignoranța șterge frumusețea.
2. Devalorizarea informației… Capacitatea practic infinită de arhivare a informației pe care ne-o oferă internetul reprezintă o disrupție majoră în istoria omenirii. Pentru mulți, această imensă bibliotecă portabilă este un dar al cunoașterii. Pentru și mai mulți însă a devenit un substitut al memoriei, „search”-ul este considerat un instrument suficient, de parcă sensul lumii se poate alcătui doar din definiții de dicționar. Și toate acestea fără a atinge problema curatorierii informației on-line, unde cei lipsiți de discernămînt vor găsi doar falsificare. Din punct de vedere al informației, frumusețea este mai mult o problemă de înțelegere decît una de instinct.
3. Criza de identitate… Frumusețea nu este echivalentă cu bogăția, ba chiar deseori sunt în opoziție. Mult mai apropiate de frumusețe sunt autenticitatea, corectitudinea  sau chiar umilința. Dar dacă nu știi cine ești cum poți fi autentic? Dacă preferi reguli tulburi cum poți fi corect? Dacă pretinzi mult mai mult decît poți duce cum poți fi umil? În încercarea românului neconsolat de a-și  realiza un autoportret nobil, se utilizează prea mult simbolism declasat, prea mult ornament peste un suport fragil, prea multă ostentație în reprezentare. Un alt efect colateral al crizei de identitate este ampla oscilație a noțiunii de tradiție. În absența unui aparat de percepție al frumosului adaptat la lumea în care trăim, acoperim cu fabulații mitice orice gol în neînțelegerea formelor prezentului. 

   Cele de mai sus pot părea un atac la adresa celor tăcuți, a celor lipsiți de acces, a oamenilor simpli, îmi place să cred că nu este așa, omul simplu are de obicei o educație funcțională pentru amprenta lui socială iar în ceea ce nu cunoaște are tendința de a respecta autoritatea, omul simplu prețuiește informația folositoare, și de cele mai multe ori, contrar elitelor, este autentic, este corect, este umil și demn în același timp. Problema apare la cei ce se simt ofensați de o astfel de simplitate, mulți dintre aceștia caută prestigiul pe căi neînțelese deplin, și din acest parcurs rezultă o lume urîtă. 

ROBERT  MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă”  târgovișteană.