Tot ce este nou, din perspectivă umană, vine prin transformarea a ceva vechi. Chiar și „apariția” este de fapt tot o transformare, uneori prea rapidă în timp ca să o percepem, alteori prea amplă formal ca să o înțelegem. Există un fel de transformări rezultate din evoluție, aceste secvențe din parcursului entropic al materiei sunt produsele implacabile ale unui sistem de ecuații cauză-efect ce parcurg timpul într-o complexitate inimaginabilă. Transformările evolutive se rostogolesc fără voie într-o imensă desfășurare de perturbări reciproce.
Există și un alt fel de transformări, cele rezultate din design. Acestea sunt creații (adică au o sursă identificabilă) reactive la informații despre propria transformare. Trebuie spus că transformările prin design sunt o specie fragilă, produsele lor devin imediat după finalizare parte din procese de tip evolutiv cu scopul anticipat de a limita haosul natural ce le preceda. La fel ca o picătură de cerneală căzută într-un pahar cu apă, obiectele de design devin inseparabile de lumea în care sunt aruncate unde se contopesc rapid cu transformările evolutive.
Este important pentru cei interesați de problema creativității să perceapă distincția dintre cele două căi de formare a noului. Pentru a face o diferențiere între acești termeni, filosoful american Daniel Dennett, folosește deseori în conferințele sale comparația între imaginea unui mușuroi de termite africane și faimoasa catedrală Sagrada Familia din Barcelona. Chiar dacă asemănarea este pînă la un punct neplauzibil de mare, diferențele sunt profunde. Una este produsul inconștient al evoluției, în care o colonie de milioane de furnici construiește instinctiv, ca o armată de zombi, o structură complexă, în care nici unul din agenții acestei transformări, individual sau în grup, nu este capabil de contemplarea a ceea ce se petrece. Cealaltă imagine, simbol al geniului egocentric – arhitectul Antoni Gaudi, surprinde emanația unei minți singulare, opera și totodată autorul ce pretinde că stăpînește panoptic întregul proiect. Mă rog, lucrurile stau așa la nivel de idee, Gaudi s-a prăpădit în fazele incipiente ale execuției iar procesul de continuare a construcției a avut o „evoluție” anevoioasă, la 110 de ani de la prima piatră de temelie încă se mai lucrează.
Deși ar trebui să fie simplu de încadrat natura unei transformări, aceasta rămîne deseori pierdută în ambiguitate. În încercarea timidă de a face puțină lumină în diferențierea evoluției de design am cules și adaptat, tot din prezentările lui Dennett, cinci diferențe fundamentale între cele două fenomene.
- Scop
Evoluția nu are scop – direcția ei este arboricolă, capilară, inflaționistă.
Designul își propune un scop – are un sens de tip vector, identifică o problemă și încearcă o soluție.
- Origine
Evoluția nu are nevoie de un autor – este autogenerativă, originea ei pornește dintr-un punct de sincronizare a unor cicluri independente.
Designul are nevoie de autor – originea lui necesită un punct de vedere subiectiv dispus să solicite o schimbare.
- Proces
Evoluția este secvențială – construiește întotdeauna pe ceea ce există, probează modificări în elemente, nu inventează elemente.
Designul este disruptiv – operează într-un plan teoretic corelat cu cel material forțînd-ul pe cel din urmă la transformare.
- Preț
Evoluția este scumpă – se înnoiește prin autodecimare.
Designul este ieftin – funcționalitatea este verificată la nivel de prototip ceea ce implică doar pierderi punctuale.
- Agilitate
Evoluția este înceată – orice modificare își păstrează poziția prin competiția de anduranță a selecției naturale.
Designul este rapid – are un parcurs matematic determinat.
Gînditori care au luat în serios această problemă fac predicția că ar exista un plan net de separare între cele două tipuri de transformări, planul însă are o geometrie incalculabil de complexă, împletind pe alocuri cele două fenomene la nivel de particulă. Percepția noastră străpunge inegal această membrană-amalgam și rareori putem spune cu siguranță de ce parte a planului suntem. Efortul distincției merită totuși pentru că atunci cînd natura unei transformări este inteligibilă învățăm cum o putem anticipa și uneori chiar controla.
ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă” târgovișteană.
Facebook
WhatsApp
TikTok
