„Pe cît de implauzibil pare, vreau să vă vorbesc despre cele 10 porunci. Cine sunt eu, vă puteți întreba, să vă dau instrucțiuni sau sfaturi pe astfel de teme grave? Ei bine, Moise însuși a fost un revizionist, lansînd cel puțin patru variante ale Decalogului.(Exod 20:2-17, 32:19 – chiar dacă nu apucăm să aflăm aceste porunci, 34:17-26, Deuteronom 5:6-21)”… Cu aceste cuvinte își începe Christopher Hitchens un comentariu pe marginea celor 10 porunci. Conform lui Hitchens, primele două nu au a face nimic cu etica, ele sunt niște ordine de legiferare ale unor definiții, în a treia suntem instruiți să nu luăm numele Domnului în deșert și se adaugă „oarecum de prisos” că dacă o facem nu vom fi considerați nevinovați. Sub umbra încălcării celei de-a treia porunci stă și culegerea de citate care urmează. Există o bogată literatură recentă, de la Salman Rushdie la Gabriel Liiceanu care utilizează ideea de Dumnezeu ca pe un concept cultural, nu teologic, în care elemente din uriașa arhivă a subiectelor religioase sunt extrase ca exemple, pretexte, precedente, în sprijinul unor argumentări ce au ca țintă problematici mai pamîntene. Cei temători că astfel de vorbe sunt de nevorbit, ar trebui să se oprească aici pentru că în continuare vom explora valoarea de brand a lui Dumnezeu.
Jean Baudrillard vorbește despre „schimbul imposibil” ca limită a posibilității de transfer între valori incomparabile. Explicînd o aplicație a acestui concept în economie, sociologul francez pornește de la o idee a lui Nietzsche și spune următoarele: „Strategia lui Dumnezeu a fost să își trimită Fiul să acopere datoria omului, astfel încît omului să îi fie luată posibilitatea de a-și plăti creanța, ce deja fusese ștearsă de creditor. Umanitatea se alege astfel cu o datorie transformată în vină ireparabilă. Este valabil pentru Dumnezeu, este valabil pentru capital. Sistemul economic generează o nesfîrșită datorie în creștere cu promisiunea că aceasta se va stinge pe parcurs. Este însă reîmpachetată, pusă înapoi în circulație, astfel încăt niciodată să nu poată fi depășită. Din acest motiv suntem economic într-o datorie infinită.”
Joscha Bach este una din figurile marcante ale cercetării contemporane în materie de inteligență artificială. Într-o discuție cu Lex Frideman este ridicată la un moment dat și problema lui Dumnezeu. Bach, care este specialist în rețele neuronale, nu se poate abține de la a deconstrui reprezentări de orice fel în algoritmi cognitivi. „Nu cred că Dumnezeu are de a face cu creația,mi se pare o eroare de traducere a Talmudului în mitologia creștină. Cred că Geneza reprezintă amintirile din copilărie ale lui Dumnezeu. Este reprezentată o minte care își amintește descoperirea propriei existențe. Noi interpretăm Geneza ca pe creația unui univers material de către o ființă supranaturală, dar ceea ce este descris este cum cineva începe să distingă lumina și întunericul, cerul și pămîntul, apoi recunoaște plantele și animalele și le dă la toate nume. Este prezentat un proces de dezvoltare cognitivă, o serie de secvențe prin care orice minte trebuie să treacă pentru a face sens din lumea înconjurătoare. Mintea inventează structuri corespondente unei realități percepute.”
Lara Dern a cîștigat în 2020, Oscarul la categoria cel mai bun rol feminin secundar pentru rolul avocatei specializată în divorțuri, Nora, din filmul disponibil pe Netflix, „Marriage Story”. Sunt cinefili care spun că meritul principal al acestui personaj tehnocrat este livrarea impecabilă a unui scurt și acid monolog critic la adresa patriarhatului, atunci cînd o pregătește pe Nicole (Scarlett Johansson) pentru înfățișare. Iată cuvintele spuse de personaj și scrise de scenaristul și regizorul filmului, Noah Baumbach: „Acceptăm ideea unui tată imperfect, ideea de tată perfect a apărut abia acum 30 de ani, înainte de asta, era de așteptat ca tații să fie tăcuți, și absenți, și egoiști, și să nu te poți baza pe ei. Știu că spunem că-i vrem altfel, dar la un nivel primar îi acceptăm așa cum sunt. Îi iubim pentru defectele lor, dar lumea nu acceptă, sub nici o formă, aceleași cusururi la o mamă. Nu le acceptăm structural, nu le acceptăm spiritual. Pentru că baza iudeo-creștină, sau cum o fi, este Maria, mama lui Isus, iar ea este perfectă! Este o virgină, care naște! Își sprijină necondiționat copilul, îi ține în brațe trupul decedat cînd acesta moare. Iar taică-su nu-i acolo, nu s-a ocupat nici măcar de f***t, Dumnezeu este în Rai. Dumnezeu este tatăl și Dumnezeu n-a venit. Așa că tu trebuie să fii perfectă, iar Charlie vai de capul lui, nu contează. Mereu vei fi evaluată după standarde mai ridicate. Este o situație f****ă, dar așa stau lucrurile.”
Noam Chomsky este unul dintre cei mai importanți intelectuali ai secolului XX. Deși astăzi este mai cunoscut ca activist politic, Chomsky, la începutul carierei sale academice, a revoluționat domeniul lingvisticii cu „teoria gramaticii universale” avînd un impact fără precedent chiar și în alte arii ale cunoașterii, de la filosofie pînă la științele neuronale. Pe vremea cînd în SUA încă mai era președinte George W Bush, a fost întrebat într-o conferință, despre ce problemă i-ar ridica lui Bush dacă ar avea la dispoziție doar un minut. După ce Chomsky îl citează pe John Dewey pe tema „feudalismului industrial”, ca sursă a puterii politice, adaugă: „Ronald Regan probabil că nici nu știa care sunt politicile, cred că le citea pe loc, de pe carduri pregătite sau de pe teleprompter. Poate că Bush înțelege cîte ceva din aceste politici, dar și el este tot o figură simbolică, are în principal un rol ceremonial, este pregătit doar să se prezinte într-un anumit mod. Așa că dacă aș avea un minut cu el … l-aș întreba probabil dacă a mai vorbit recent cu Dumnezeu, sau ceva de acest gen.”
Voi încheia tot cu un citat din antiteistul Christopher Hitchens, tot din textul de la început, aici referindu-se la porunca a treia: „Nimeni nu a reușit să înțeleagă cum ar trebui să funcționeze această poruncă. Este luat numele Domnului în deșert atunci cînd cineva strigă – Dumnezeu este mare! – înainte să se detoneze singur omorînd oameni nevinovați? Unii spun că este un act de supunere sub legea lui Dumnezeu. Cînd eu spun – Dumnezeu știe – ce vreau să zic este că – eu cred că nimeni nu știe -.”
ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă” târgovișteană.