Societatea contemporană preferă reciclarea culturală în locul producției originale și producția materială cantitativă pentru consum în locul reciclării materiale. Adică idei vechi dar multe obiecte proaspăt vopsite.
- Reciclarea culturală
Progresul cultural, la fel ca și cel științific, se bazează în parte pe testarea limitelor în spațiul controlat al domeniului, la nivel de prototip, prin încercare și eșec. Indisponibilitatea la confruntarea cu eșecul a omului recent demite această metodologie și încurajează reluarea, re-make-ul, resuscitarea unor valori comerciale deja dovedite. A fost întrerupt ciclul înnoirii. Dintr-un astfel de motiv, în primele 20 de filme artistice ca nivel de încasări globale doar unul nu este reluare sau parte dintr-o franciză. „Vestea proastă este că viitorul a dispărut, suntem încă prizonieri ai secolului XX, pentru că în această epocă avem în continuare cultura secolului trecut doar că livrată prin internet rapid, pe ecrane de mare definiție. Ceea ce ar trebui să resimțim ca pe o ciudată senzație de repetiție, de decelerare a parcursului, o percepem de fapt ca pe un sens invers al timpului, în contextul dispariției unui momentum cultural care avansează. Acest momentum nu trebuie confundat cu progresul, desigur muzica „jungle” a anilor 90 a fost depășită, ceea ce a dispărut însă este un sens al specificității, al apartenenței la momentul cultural în care ești situat. Există acum senzația că nimic nu moare de fapt, … suntem ca urmare înconjurați pe toate laturile de forme culturale zombificate, care persistă veșnic prin reluări și revitalizări. Orice poate reveni. Există astăzi o toleranță excesivă pentru arhaic, parte a problemei fiind și faptul că, pe fondul decăderii percepției istoriciste, este dificil să depistezi corect caracterul arhaic într-o lume în care totul pare vechi.” Mark Fisher din conferința „A Slow Cancellation of the Future”…
- Producția culturală pentru consum
Preluarea ostilă a culturii de către consumismul comercial s-a realizat capturînd interesul consumatorului prin exploatarea slăbiciunilor acestuia. În economia atenției, hiperaccelerată acum în spațiul digital, se întreține un amplu ciclu deceptiv al admirației, care a produs personaje precum Trump, Kardashian sau Martin Shkreli „În cultura celebrității distrugem ceea ce venerăm. Exploatarea comercială a morții lui Michael Jackson a fost orchestrată de forțele corporatiste care l-au transformat pe artist într-un nebun. Jackson, deposedat de copilăria sa și înconjurat de prădători ce s-au folosit de fricile și slăbiciunile lui, a fost atît de consumat de ură de sine încît și-a tăiat chipul afro-american într-o mască mortuară caucaziană. A ascuns aparenta pedofilie în spatele unei iluzii Peter Pan a copilăriei eterne … a fost infectat de nihilismul moral și dezintegrarea personală care sunt esența culturii noastre corporatiste. Fanteziile lui de tinerețe veșnică, deziluziile de maiestate și căutările desfigurante spre transformare fizică au fost expresia propriilor noastre dorințe, au fost refelexia noastră în extrem… Cultul sinelui întrupat de Jackson domină cultura noastră, acest cult conține trăsăturile clasice ale psihopatiei, șarm superficial, grandomanie, o nevoie constantă de stimulare, o predilecție pentru minciună, decepție, manipulare și incapacitate pentru regret sau vină. Jackson, de la căsătoriile de fațadă, la portretele în care purta costumații regale, la dorința nestăvilită de noi jucării pînă la legăturile sale problematice cu tineri băieți, a avut toate aceste caracteristici și aceeași este etica promovată de corporații, este etica unui capitalism gol… Avem dreptul în acest cult al sinelui să obținem orice dorim, orice este permis aici pentru a face bani, a fi fericit, a deveni faimos.” Chris Hedges din conferința „Empire of Illusion: The End of Literacy and the Triumph of Spectacle”.
Link-uri pentru cele două conferințe citate
https://www.youtube.com/watch?v=aCgkLICTskQ
https://www.youtube.com/watch?v=EHnjc1gde8c
ROBERT MARIN este absolvent de Arhitectură și de… „Carabellă” târgovișteană.