Astăzi, 19 august, reprezentanţii Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” au prezentat pandantivul de piatră (foto 1), gravat cu motive geometrice, care are peste 20.000 de ani, ce a fost descoperit de o echipă de arheologi târgovişteni la situl Poiana Cireşului.
Ovidiu Cârstina, directorul C.N.M. Curtea Domnească a amintit contextul în care arheologii au descoperit podoaba, dar şi multe alte semne ale civilizaţiei paleolitice. „Începând din acest an lucrările la situl poiana Cireşului se desfăşoară sub egida Complexului Muzeal Curtea Domnească, iar în cadrul echipei ce lucrează la acest sit avem mai mulţi arheologi, dintre care îi amintim pe domnul profesor Marin Cârciumaru responsabilul ştiinţific al acestui, dar şi pe Elena Niţu şeful şantierului de la Poiană şi restauratorul Daniela Iamandi.”
Piesa va intra în colecţia noului muzeu ce se preconizează că se va deschide în acest an, iar importanţa podoabei, dar şi a celorlalte descoperiri este una foarte mare, deoarece sunt piese unicat, de tezaur.
Profesorul Marin Cârciumaru (foto 2), responsabilul ştiinţific al cercetărilor de la Poiana Cireşului, spune că descoperirea nu este una întâmplătoare, deoarece situl de la Poiana Cireşului a oferit cele mai multe obiecte de artă şi are cele mai multe descoperiri din toate timpurile şi dintre toate şantierele din ţară, fiind de altfel, unul dintre cele mai importante şantiere din Europa.
Ce este special la acest pandantiv ne-a explicat şeful şantierului arheolog Elena Niţu (foto 3), care spune că aceasta podoabă paleolitică este realizată din piatră, lucru mai rar întâlnit, deoarece podoabele erau realizate, de obicei, din os. Este realizat dintr-o rocă uşor de prelucrat , o marmă, şi este bogat ornamentat, pe circumferinţă având 23 de incinzii şi 4 linii aproximativ paralele.
Reprezentanţii C.N.M. Curtea Domnească spun că această descoperire va înscrie Târgoviştea într-o nouă etapă a circuitului ştiinţific al României.
În plus de pandantiv au mai fost descoperite bucăţi dintr-un picior de bizon (foto 4), iar restauratorii îşi doresc să reconstituie întreg piciorul cu ajutorul fragmentelor găsite. Ce este interesant la acest picior este faptul că în acea zonă nu trăiau bizoni, ci mai degrabă reni.