Astăzi, 26 ian. 2016, dacă nu chiar cu o lună mai devreme, autoritățile politico-administrative din Tîrgoviște, dar și istorici, sociologi, filosofi și înalte fețe bisericești, ar fi trebuit să invite în localitate, chiar în incinta fostei cazarme unde s-a săvîrșit din viață Nicolae Ceaușescu, pe toți foștii președinți ai României, pe actualul președinte, tenismen voiajor, și pe toți posibilii candidați cărora le va da prin minte, vreodată, să aspire la înaltafuncție. Da, pentru a nu uita ori pentru a-și reaminti cît de trecătoare, de schimbătoare și înșelătoare este, de fapt, ceea ce numim, îndeobște, gloria lumii.
Ar fi fost o bună lecție de viață și de moarte, însă nimeni nu s-a încumetat s-o predea. Poate și pentru că, din netrebnicia și idioțenia cuiva, peste urmele gloanțelor din acel decembrie, ori, după unii, peste butaforia tragică, s-a așternut o tencuială și-o zugrăveală nouă. Ca o invitație la uitare!
Facebook
WhatsApp
TikTok
Domnule autor,
intrând în jocul articolului dvs, la Târgoviște ar trebui să poposească, pentru o lecție de morală și de viață, doar un singur președinte. Și acela e Ion Iliescu, cel căruia îi suntem datori, noi, românii, c-o dreaptă judecată. Dar nu una morală, ci una chiar adevărată, cu judecători, avocați și cod de procedură.
Folosiți un prilej jalnic (26 ianuarie), ca să ne reamintiți ceva din obsesiile dvs. intelectuale : tenisul și călătoriile. Nu vă plac deloc, am înțeles. E-n regulă, e și asta o reflecție omenească, la urma urmelor.
Cât despre a reflecta la deșertăciunea puterii, în această lume, eu cred că nu la Târgoviște ar trebui predată o astfel de lecție. Noi, în „brava cetate” (cum le place unor etern pomădați locali să-și numească orășelul), putem să dăm lecții, mai degrabă, despre cum se ucid conducătorii neamului (Tudor Vladimirescu, Nicolae Ceaușescu), sau despre cum se sparg & scuipă semințe pe stradă, ori despre cum poți da cadou fabricile orașului unor străini, pe nimica.
Cam așa stă treaba. Părerea mea…