1.
Poemul inefabil
Oraşul ca o floare deschisă, geometrică într-o altă
Floare deschisă
Blocurile strălucitoare cuburi,
Paralelipipede azurii, incandescente sub razele oblice
Străzile – lungi benzi diamantine
Ducând în toate direcţiile
9
Automobile multicolore, automobilişti fericiţi
Şi pietoni surâzători
Aerul albastru înglobând totul
Frumuseţea colindă în subterane ruşinată
Pregătind erupţia unui nou Vezuviu
Pentru a eterniza această clipă fericită
2.
întâiul poem inefabil
Lumina cade oblic
dăruind lucruri comune
asfinţesc lucrurile în jur
şi rămâne doar lumina oblică
spadă deasupra gâtului lung
al unei lebede stând gata să cânte
în faţa acestui pustiu incandescent
o umbră solitară căutându-şi lăcaşul
în care să se cufunde
cântece fără gâtlejuri
glasuri de copil fără copii
zgomote fără suporturi
o lume frumoasă prin sine însăşi
admirându-şi singură frumuseţea
galaxia indiferentă murmurându-şi cântecul stelelor
3.
Al doilea poem inefabil
Alcătuiri gingaşe inundate de sânge
Camera strângând pentru a exploda în cele din urmă
zgomote omeneşti – spaţiu artificial
plinătatea existenţei umane
presiuni uriaşe – lumina nu mai poate să zboare
pubela din colţ adăpostind alături de resturi menajere
o pasăre albă
un ghem moale de fulgi însângeraţi
picioare galbene
aripi răsfrânte
şi un ochi roşu etern deschis
fixând un metru pătrat de cer albastru
lângă o cutie strălucitoare de conserve
de peşte în sos tomat
4.
Al treilea poem inefabil
Gândesc.
Nori negri pătrund în pădurea de fildeş
A
închid ochii şi văd elefanţii murind.
Incandescent încă pulsez cărbune aprins
Sub straturi geologice de vânătă cenuşă
Un necunoscut de aer se apropie
Nu mă recunoaşte şi-şi aprinde nepăsător
O ţigară.
Visez.
Călătoresc din ce în ce
Mai în mine.
O boare proaspătă îmi mângâie faţa
de pe acum inexistentă.
Facebook
WhatsApp
TikTok
