1.
Eram aproape de carte la o distantă convenabilă
parcă-i şi vedeam filele dându-se una câte una la o parte
parcă-i şi vedeam şirurile-i negre deşirându-se
parcă-i şi vedeam punctul acela enorm de la urmă
punctul acela care mă absorbea
parcă mă şi vedeam în interiorul punctului
privind cartea ce-şi lua zborul peste oraş
parcă-i şi vedeam filele fâlfâind
pasăre greoaie caraghioasă desuetă
aş putea spune pasăre desfrunzindu-se
deasupra oraşului…
2.
Reîntoarcerea la unelte
mâna mai tremurătoare este
mai puţin ager ochiul
inima pulsând mai încet.
Mângâi maşina de scris
veche iubită
tresaltă maşina de scris
emoţionată-ţi transcrie poemul şchiop
se bucură ca un copil
învăţând jocul
re în vă ţând jocul
se bâlbâie maşina de scris
se înroşeşte încet pagina albă
prinde viaţă
se metamorfozează într-o noapte albă
„ah, unde sunt nopţile albe de altădată!” se-ntreabă maşina de scris…
reîntoarcerea la unelte
ca ţăranul român la pământ…
Reîntoarcerea la unelte
sudoarea ta mărgăritare date porcilor
lumea frumos înveşmântată în haine de mucava
frumoasele haine ale împăratului de mucava
în oraş hoitul a început să miroasă
ne facem că nu observăm
ne dăm cu parfumuri
aşijderea toată lumea trebuie să miroasă la fel
hoitul a început să întinerească
dacă nu vom avea grijă în curând are să intre în p.m.
şi ajutoarele nu mai sosesc
şi ajutoarele nu mai sosesc
4.
Reîntoarcerea la unelte
ca ţăranul român la pământ
şi arai semănai urechea-ţi tăiai
dar nu culegeai cât trăiai niciun pai
şi vocea Lui mai bine nu auzeai
nu auzeai
şi tot putrezeai tot putrezeai…
5.
Muzicile au început să sune
unii tot dădeau din buze şi din mâini
alţii îţi dădeau la cap cu bastoane
alţii la lingurică
unul cu o gură până la urechi te încuraja
dându-ţi sfaturi folositoare
în caz că ți-e frică
totul era perfect
în cea mai perfectă lume posibilă
tu ce să faci
te-ntorceai la unelte
îţi luai iubita de păr
şi-o loveai cu capul de caldarâm
să ai circumstanţe atenuante
să te creadă lumea nebun…