1.
Robinson
Vineri
Cine dracu te-o fi adus?
Mai bine te rumeneai
Liniştit
Aş fi rămas şi acum în insula mea lucrând la refacerea lumii
Aţi fi citit şi acum
Un roman care nu se
Mai termină
Aş fi fost singur şi
Fericit?
2.
Pagini albe
Figuri estompându-se
amintiri şi fapte recente
oraşul pierind triumfător într-un
perpetuu trecut
mlădierile eterne ale iubirii
cuvintele lovindu-ţi meningea
ciocane neruşinate ale
unor reflexe inutile
capcana prezentului
prin zăbrelele căreia
priveşti cerul
„nu mă interesează viaţa
mea de acum” declari ipocrit
trăgând cu ochiul la peisajul
liricii actuale
obstinat scrii despre singurătate
uimit cum propriile-ţi cuvinte se şterg
antrenând ştergerea trecutului a prezentului
a lumii a ta poate a ta
doar a ta.
Cuvintele foşneau altădată
te găseai într-o pădure şi venea toamna
se colorau cuvintele
te-nveşmântau ca frunzele unei păduri
îţi cădeau cuvintele în creier şi-n inimă
şi te făceau asemenea
căzător şi colorat şi frumos şi trist şi zburător
şi trist şi trist şi nepăsător şi nepăsător
mai ales nepăsător
şi venea toamna şi venea iama
şi venea Crăciunul
mai ales venea Crăciunul
şi erai frunză de brad verde în casa copilului
care se bucură că a venit Crăciunul
doar atât
că a venit Crăciunul
şi tu erai frunză de frunză verde de brad
tăiat din pădure
şi iar te cădeai te întristai te mu… te mu…
te murmurai
foaie verde de pom verde
te zburai către un plai
pe care nu-1 vedeai vai
dar pe care-l simţeai
vai pe care-1 simţeai
vai că nu-1 mai ai
nu-1 mai…
4.
Buna vestire
Caietele aşteptau în fiecare încăpere florile
în vaza de pământ nu se ofileau niciodată
uşile rămâneau închise
ferestrele asemenea
ceasul uitase numărătoarea secundelor
doar un păianjen orb ţesea în pleoape
o pânză din ce în ce mai deasă şi mai cenuşie.
5.
Prietenii
Curios,
am stat atâta de vorbă,
ne-am amintit de lumea în care tocmai trăiam.
Descifram totul molcom,
silabiseam pentru a câta oară lumea.
/\
Iţi aminteşti cuvântul acela,
dezamăgitorul acela cuvânt?
Ai văzut cât de bine ne simţeam
»
în preajma acelor cuvinte trandafirii,
ce forme aveau îmbătătoarele,
cât multă amăgire purtau ele în însele?
Ne-am preumblat printre literele foşnind,
am urcat uşor gâfâind pe piscurile înţelesului lor,
am respirat aerul lor rarefiat.
Am coborât apoi în poiana ca o pagină de jurnal,
am simţit eternitatea sub tălpi,
am mângâiat iarba silabelor.
Am privit apoi spaţiul alb-negru
dinspre care efluvii neînţelese
ne impregnau fiinţa.
Iţi aminteşti larma lucrurilor,
căldura lor inexplicabilă înflorindu-ne carnea
ce devenea din ce în ce mai transparentă,
oboseala aceea plină de viaţă,
sudoarea aceea izvorând,
îndreptându-se şuvoi neîntrerupt către mare
neîntrerupt către mare?
Facebook
WhatsApp
TikTok
