Obiceiuri şi superstiţii în Vinerea Mare

Acestei zile i se spune şi Vinerea Seacă, pentru că bătrânele ţineau post negru, pentru a fi ferite de boli.

Obiceiul este ca după cântarea Prohodului Domnului să se înconjoare de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf, care apoi este aşezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânari şi-şi jelesc morţii. La sfârşitul slujbei, era de asemenea obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac.

 În popor se spune :

 – Cine se spovedeşte şi se împărtăşeşte în Vinerea Mare, va fi spovedit şi împărtăşit pentru tot anul.

 – Dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar dacă nu, va fi secetos.

 – Cei care se scufundă în apă rece de trei ori, vor fi sănătoşi tot anul.

 – În această zi nu se coace, nu se coase, nu se teşe, nu se toarce, nu se spală.

 – Casa se tămâiază pentru ca gânganiile şi dihaniile să nu se apropie de casa şi de pomi.

 – Pentru belşug la toamnă, se ia un ou vopsit şi se îngroapă în vie, ca să nu vină piatra peste ea.

 – Este păcat să se mănânce urzici, întrucât cu aceste ramuri usturătoare a fost bătut peste trup Domnul Iisus, în sfânta zi de vineri.

 În superstiţiile, credinţele şi tradiţiile occidentale se spune că :

 – Un copil născut în Vinerea Mare şi botezat în prima sâmbată de după Paşte, este înzestrat cu darul de vindecător.

 – Pescarii nu îşi întind plasele în această sfântă zi.

 – Pâinile, cozonacii şi prăjiturile ce se fac în această vineri nu mucegăiesc niciodată.

 – Dacă te tunzi în Vinerea Mare, nu vei mai suferi de dureri de cap sau de dinţi vreme de un an.

 – Cine moare în ziua în care Iisus Cristos a fost răstignit pe cruce merge direct în rai.

 – Ouăle culese din cuibare în Vinerea Mare nu se strică niciodată.

 – În această zi nu este recomandat nici să semeni, nici să înfingi vreun fier în pământ, fie el plug, sapă sau hârlet.

 – De Vinerea mare este oprit a se face vreo vârsare de sânge (a se taia vreun animal) şi se interzice a lucra cu ciocanul, cuiele ori lemnul.

 În trecut, după terminarea slujbei la biserică, lumea pleca acasa cu lumânările aprinse pe drum, ca să afle şi morţii de venirea zilelor mari, ocoleau casa de trei ori şi intrând, se închinau şi păstrau lumânarea pentru vremuri de primejdie.