Racul merge înapoi,
cangurul – doar înainte.
Vine și-un rățoi
ca o rugăminte…
Racul foarfecă din clești:
înapoi, să te ferești!
Înapoi… Îți amintești
de copilul din povești?
Cangurul sare și sare –
înainte, din uitare!
Înainte! O-ndemnare,
dintre cele necesare…
Rățoiul tace, stă pe lac,
nu zice nici mac-mac!
Ci ascultă lacul…
Leagănându-se ca macul.
Hotarele pisicii
Hotar după hotar,
privirea-i de cleștar
despletește-n evantaie
camera greoaie…
Și cum orice supărare
este ruptă din visare,
doarme de se istovește!
Poate visul se-mplinește!
Poate a visat urât
și din vis n-a coborât…
Se așază la fereastră
ca o pasăre măiastră,
și cochetă în sfârșeală,
corectează o greșeală,
între perne-și face groapă,
mândră este ca o ceapă!
Lăuta
Strălucește infinită
steaua dintr-un Mare Car,
steaua șapte, din suită,
prelucrată de-un fierar…
Arcul cu săgeți așteaptă
vorba, într-o luptă dreaptă!
Îi aude o lăută,
mi-i împacă nevăzută…
Prin vraja unui vis, să zboare
în rai de fluturi satinat!
Privirea lină, cu izvoare,
cu flori și vad, loc luminat…
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…