Un pisoi, mustăți și ațe,
cuibul de păienjeniș,
umbre saltă să agațe,
furișându-se cruciș…
Singur stă, pe întuneric,
mama nu e lângă el,
miaună în lună, sferic,
și adoarme în inel.
Crește luna, el slăbește,
nu mai miaună la fel.
Joaca, de îl părăsește,
mergi să ai grijă de el!
Ceas cu-cuc!
Toate-i stau pe nas pisicii,
norii strânși ca oile –
orele îi fac servicii,
îi anunță voile.
Cuib de nori și bucurii,
sucitoarele-nvârtesc.
Înțelesuri pregătesc
solemn, palatul gurii.
Privind la ceas, dă rotocoală,
se așază – nu ar sta –
dar timpul e un fel de școală,
îndeamnă la a rezista!
Desen cu pisic
Somnul mare și cel mic
l-au ajuns și pe pisic.
Căptușeală de polen,
o poveste cu desen…
Un cer de lâni și cercuri,
spirale în adâncuri,
unde visul e întreg…
Pică-n nas, căpșorul, bleg.
Cine ești…
Veche, de când natura,
nouă ca învățătura,
minunea zeilor mofluzi,
de care singur te amuzi,
felina sorilor străvechi,
din coadă până la urechi,
joaca știe cine ești,
ce lumină dăruiești…
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
