Tăciuni
Când țipatul și trântitul n-au mai încăput în vorbe,
au sărit, pe rând, cititul și-au trecut la alte probe –
au împins, julit-au gardul, când au aruncat cu piatra –
de s-ar fi aprins el, gândul, într-o minte ținând vatra,
ne-am vedea unul pe altul, fiecare, cu minuni!
Regăsind, atunci, cuvântul ce-mplinește iertăciuni.
Cu susul în jos
Salcia-mpletind ea valul, barca se agață-n el.
Poate că acesta-i malul! Un vâslaș – nu cel mai cel.
Iată barca în copac, atârnând cu susu’-n jos!
Luna plină stă pe lac și zâmbește lat-lățos.
Se aude – Incredibil, cât de mică este lumea!
Când nu știi – e imposibil! Ce-i posibil este culmea…
Facebook
WhatsApp
TikTok
