Fluturele
Cum îmi priveam savant piciorul –
dintr-o rază, din mirare,
a coborât, ca fulg, din zborul
ce l-a pictat din floare-n floare,
un fluture! E-adevărat! Văd bine?
Pare-mi-se ori citesc
cartea mică ce devine,
cumpănind ce-i omenesc?
Copilă tăcând
În lumină, iarbă-n vânt,
scrijelind aripa mării
cu un solz de soare frânt
până-n inima uitării,
mina unui vechi pământ…




Facebook
WhatsApp
TikTok
































