Limite feline
Speriat, plângând în ploaie,
cu urechi înnoroiate
și-o privire ce îndoaie
rațiuni întemeiate,
astfel l-am luat acasă.
Nume mic și drag i-am dat,
de făptură curioasă –
doarme-adânc, pe șah, – e mat!
Stă frumos, ca-ntr-un tablou,
și pe-o foaie, cerc, capac,
cu priviri de bibelou,
descâlcește și-un abac –
cine-a zis că o pisică
n-are limite, nici legi,
nu știe cât e de mică
lumea, când o înțelegi.
Motanul Othala
Grații lungi, de candelabru,
și saloane de lectură
îi descriu profilul mândru,
când se pierde în natură.
Lung, din pod până la stele,
ține între vise luna,
trec rondeluri și castele,
el își joacă vesel runa.
Facebook
WhatsApp
TikTok
