Nopțile copilăriei
Joacă-n baltă, lângă lună,
un pisoi – dantele face –
broderia e în ace,
habar n-are de furtună!
Care vine-ntunecată,
ca o noapte fără astru,
în oglinda fermecată
nu încape un dezastru.
Se retrag caii furtunii,
pregătiți de țesălare –
nechezau stingând cărbunii
oștilor de nori călare…
Miró
Este un motan bătrân,
doarme toată ziua-n perne,
s-ar juca și el în fân
și s-ar pierde în lucerne,
dacă ar avea curaj
să mai uite, doar o vreme,
micul-mare avantaj
ce-l ferește de dileme,
să cunoască lumea-n care
a sculptat și-a desenat –
doar în gând, doar în visare –
unde s-a încoronat…
Mărul de la Căsuța cu pisici
Cine scutură din Măr
zările, și le înnoadă,
pieptănându-se-n răspăr,
scuturând din pom pleiadă?
Mărțișor! Gri zbate-n zarzăr
echilibrul, stând pe coadă,
urmărind, în neastâmpăr,
duhuri seci, de marmeladă!
Și, urcând viteaz, în Măr,
se înghesuie să vadă
ce-i acela adevăr!
pregătit de mascaradă…
Facebook
WhatsApp
TikTok
