Baladă pentru educație
Un ochean și trei sarmale
au visat doi elefanți…
Nu e despre animale,
e cu oameni importanți,
unii-s capete regale,
alții numai muzicanți,
joacă-n sufletele goale,
când își spun, prea demn, savanți,
unde legile morale
nu-s de cei interesanți.
Greutățile furnicii
N-a plecat pisica,
lângă lemne-așteaptă,
unde pietricica
s-a pierdut pe dată –
de sub lemn, furnica
începe-a ridica
înc-o judecată:
sosește rândunica,
tu stai după o piatră…
Flora și semnele ploii
Ploi untoase și feline
croșetează în copaci…
Joacă în butoaie pline
picurii – cum să-i împaci?
Că vorbesc în limbi străine,
scrise pentru pitpalaci!
Sar să te întâmpine –
tu în care limbă taci?
Mulțumesc pentru cuvânt
celor blânzi, cu inimi pline,
că mi-au dat, pe rând, avânt,
când aveam doar foi veline,
că transformă în poveste
ce e bun, ce e cinstit,
înflorind suflări rupestre
celor care au citit…