De la începutul lumii
puteri miraculoase,
vorbind în graiul inimii,
scriu semne luminoase…
Roșu te avertizează
să ții armonia,
ce dorești nu te salvează,
fii prietenia!
Oranj, iubitor de lume,
strălucește pentru sine –
uneori, ca să îndrume,
stă și-n loc, pe mărăcine…
Galben, pe rând, câte-un rege
erudit, ca un bufon,
mai rotund în a sa lege,
se răstoarnă cu pardon!
Verde, care nu se pierde…
Flutură și se preschimbă
să hrănească, să dezmierde
după glas și limbă.
Albastru, suflet de piatră,
clădește edificiul.
Umbra își țese capriciul,
zburând ca pasăre măiastră.
Indigo nu este piatră,
face flori și rumeguș –
dacă pui piatră pe piatră,
echilibrul e ghiduș!
Violet – adevărul
crezut pe jumătate –
cum se înalță nufărul
din ceruri moi, întunecate…
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…