Ciocârlii
Agățată printre cremeni,
lasă glasul ei să zboare,
coborându-se-ntre oameni,
e un suflet în urcare…
Trilul ei îngemănează
cerul și pământul –
omul, unde-ngenunchează,
răsare cuvântul…
Din aceste lungi cântări
care-s veselii?
Care dintre desfătări
au rămas făclii?
Melcii copilãriei
Veverițele ghidușe
copaci – sute – au plantat –
nuci, alune – au și uitat!
Ies ca melcii din căușe.
Cântecul ce-l poartă via,
Zefirul florilor uscate,
oprește melci cu ghem în spate,
cheile sol – copilăria…
Cloșca cu pui
Copilăria o găsești
galeș, într-o parte, mută –
ai învățat să o rostești,
și ea tot te împrumută.
Familia – doar cei ca tine –
de răzbești aici, chiar poți!
Zările nu-ți sunt străine,
animale prinse-n bolți.
Suntem toți un suflet mare,
unde oare ne grăbim?
În eternă transformare
nu putem decât să fim.
Ursa
Luna umblă în hotar
ca să-și verse din amar.
Vis preschimbat în car!
Nicio stea nu are jar
de-aruncat într-un mojar,
niciun vis nu este clar –
difuz, calm și temerar.
Vis preschimbat în far!
Stă-n mirare un hornar
de-acest fast epistolar.
Pasul ștrengarului
Lună – lapte. Soare – miere.
Pâinea tare – biscuiți.
Ceaiul, picurând mistere,
vă invită, dar săriți!
De s-a terminat și mierea,
vezi că lapte nu mai este,
fața-n terci nu e scăparea,
ci povestea din poveste!
Înaripând un dor de mamă,
fetița coloră baloane,
văzduhuri tainice, de-o seamă,
numindu-le copii, coroane.
Improvizând un arc – la pândă
e un băiat precum toți fiii.
Dar inocența ei scufundă:
„Nu vreau să îmi vânezi copiii!’’
Visul, sorbind dintr-o tiară,
cască binevoitor…
Iată, oricine poate fi o fiară
și orice, un ajutor!
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
