Șovãia-la -la armoarului
Un armoar cu museline,
pălării, bucle măline…
Mai golaș, dar plin de sine.
Se crispează-n iz de pâine –
scoate game asasine!
De la subțiori, trei șine
s-au sucit să nu leșine!
Saltă strâmb din copertine,
pierde visuri și rutine,
a uitat briliantine,
șarade, vals de cortine…
Șade să se mai închine
unui duh de falduri line.
Și primește pe oricine
știe să îl mai aline,
cu ardoare – să suspine
manierelor depline…
Fabula manierelor
Cărturari sunt pe bancnote, capete încoronate,
dincolo de anecdote, mințile mai luminate.
Sunt figuri familiare, le citești și-n buzunar –
chibzuită cercetare – demnă de al său Cezar?
Cel care îndoaie limba, să iasă numărătoarea,
el pe sine s-ar schimba, de ar avea onoarea…
Oricât am rândui în lume, surprize-n zi să nu se-arate,
când fabula schimbă cutume, ea cheamă orice vietate…
Întrebări din praf ridică, transformându-le-ntr-un nor –
de lumină sau de frică?
Este-n bunătate-onor,
ce-n cunoaștere se-aplică!
Pentru cel observator, lumea-n fire forfotește,
spune clar, mistuitor, ce încântă , ce rănește.
Pentru bunul ajutor, pentru înțelegere,
om blând și vindecător, am curaj, încredere…
Fii blând cu animalul, el are un motiv!
Observă-i ritualul, ești puiul adoptiv…
Fii înțelept ca somnul! Abis contemplativ…
Și potrivit cu omul, este creativ.
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
