Roșu ca sângele,
când rupi un trandafir.
Galben ca pepenele
ce se vrea soare.
Albastru,
cerneala unei semnături,
leagă cerul de acasă.
Liniștea stă la cort.
Oamenii vânturilor și oamenii focurilor
se încheagă în forme de care copiii râd.
Orașul zboară și se umflă,
cuprins de semizei,
figurinele lor vor să ajungă
mai repede acasă,
dar orașul nu se oprește…
Acasă merge și orașul,
iar pentru cei care nu semnează,
el este acasă.
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…