Politețe sau politețuri?
Politețea-i ne-nțeleasă,
de înveți că e paradă.
Te-nsoțește de acasă,
din salon până-n ogradă…
Până peste cimitir!
Este bunul nostru cheag,
nu e doar când porți cașmir,
e când nu ți-o fi și drag.
Dincolo de mari și mici!
Se distinge de bravadă.
E străveche, n-are frici.
O ultimă tăgadă…
Unii spun – e bunătate –
alții că e doar răbdare.
O încredere în toate,
când nimic nu are stare…
Mărțișor
Un bănuț, o notă-ntreagă,
fulg de nea ca mărțișor –
primăvara noastră neagră,
cu chip bun, de mâțișor!
Dacă ai greșit purtarea,
Mărțișor este podoabă,
prețioasă ca iertarea,
când memoria nu-i slabă…
Mărțișor are dreptate,
soră și cu istețimea,
ai gândit pe jumătate –
numai Ce-o să zică lumea? !
Stă de veghe Mărțișor,
lampa de la căpătâi,
sufletu-i, dansând ușor,
luminează, de o mângâi…
Pisica în oglindă
Nasul creț, o piatră rară,
ochii, stele în cărbuni,
fața ca o lună clară
sub un cer de-nchinăciuni…
Ca un țurțur, în oglindă,
se topește de mirare…
Unde să se mai întindă,
tot nu scapă de onoare…
Este lebădă! E gâscă?
Prea se scarpină-n aripă
și mai sare după muscă,
tot să nu facă risipă!
Este bufniță! E rață?
Și cu cioc de-nnaripate,
încurcându-se-ntr-o ață,
te privește lung, pe spate.
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…