Anul nou
Anul nou pe cerul șubred,
iar în sobe, galaxii…
Iată, sper… Și, iată, cred…
Mă feresc sau mă apropii?
Capra, Ursul sunt Cezarii!
Suflă veșnicia-n ler…
Scrijelesc pe cer stejarii,
ascuțindu-se, de ger.
Suflet de vioară
hăituit de tobe-aprinse,
un pisic cu ochi de ceară,
licăre sub ceruri ninse…
Saltul
Cocoțatul printre blocuri,
povestește Iarba Grasă,
o suită grea de jocuri,
se întâmplă după masă…
Când motanul are viață,
de mai dă și cu-mprumut…
Altfel cum de se cocoață
unde-i cel mai de temut!
Imprumută stelele,
ochii îi lucesc rotunzi…
A uitat consoanele,
dar nu poți să îl confunzi!
E motanul mic! E Gri!
Strigă după ajutor!
Se opresc din zbor și păsări,
recunosc un orator…
Să îl cert? Să îl alin?
Se arată precaut.
Să-l invit la un festin?
Mă așteaptă, să-l ajut…
Întind pe braț o pătură –
sare fix, încrezător.
Și această picătură
‘mi-umple sufletul de dor.
Ochi de ghiocei
Ce-i dans de motocei
cu privirea spadă
și ochi de ghiocei?
Motanul Zăpadă!
Mila e dovadă
printre-nvățăcei,
un îndemn să creadă
și pe șoricei…
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
