Mângâiere
Când să taci, când să vorbești?
Iată-n lume întrebare!
Că amâni sau te grăbești,
gura cere ascultare!
Să vorbești ce simți, ce poți,
altuia să-i lași răgaz…
Nu vorbi tu pentru toți,
gura are și obraz…
La cuvânt se-adună lumea,
în tăcere-aduni ființa –
este martoră vechimea,
îți asculți doar conștiința…
A doua copilărie
Casa mea-i cuvântul bun,
casa mea e gând curat,
casa mea e un străbun,
casă-mi e unde-am zburat,
casă-mi e unde apun,
unde m-am îngândurat,
să cuprind și să îți spun,
casă, cât te-ai micșorat…
În inimă să dăinuiești
Dacă azi te prinde fuga –
ieri, o frică te-a cuprins,
de-ai încremenit, și ruga
ți-a dat trup de neatins
și privire luminată
de-o simțire care cheamă,
care poate să străbată
doar ființele de-o seamă…
Întoarce-te, rămâi,
e limpede – ai să găsești
ce l-a străpuns pe-Ahile în călcâi –
și să dăinuiești!
Facebook
WhatsApp
TikTok
